Magia şi fricile mele


13177272_1057644960971716_7420048048373134609_n

creaţie foto: Andrei Gherasim

Se face linişte. Sunt bine. Dimineaţa mea a început la 6. Îmi simt corpul odihnit. Somnul a fost o binecuvântare. Uite sunt iar în viaţă. Zi de zi tot plimb prin mii de universuri. În ultima perioada am fost mult mai sensibilă. Parcă am simţit viaţă asta la o altă intensitate. M-am săturat de suprafeţe 🙂 M-am săturat de pozitivitate forţată. Miros fericirea de suprafaţă. Simt iubirea. Simt autenticul. Simt totul parcă la o altă intensitate.

Simt viaţă mea s-a deschis către magie. Stai ţi spun ceva magic….Magia înseamnă pentru mine o viaţă cu de toate. Magia înseamnă iubesc, plâng, îmi trăiesc umanitatea cu toată fiinţă mea. MAGIA înseamnă într-o dimineaţă sunt veselă, feminină şi plină de viaţă, iar într-o alta sunt ursuză, aeriană şi obosită. Magia înseamnă pentru mine sunt zile în care dăruiesc magie pe oriunde calc prin simplă mea prezenţă, dar şi zile în care stau în carapacea mea şi nu am chef văd pe nimeni.

Astăzi simt vorbesc despre fricile mele. Magia asta înseamnă acum pentru mine vorbesc liber despre ce simt. Da ştiu, devin vulnerabilă. Da ştiu, dau din casă şi tu o ajungi  cunoşti cu toate ale mele. Da, iubesc magia asta. arăt şi am un singur gând….aşa pot eu respir real în viaţă asta. Bunica îmi vorbea atât de liber despre ea. Bunica îmi spunea când o durea ceva în interiorul ei. Bunica nu credea în pozitivitate ieftină. Bunica punea la masă toţi copii de pe stradă. Bunica era magică. Bunica trăia magia cu fiecare părticică din fiinţă ei. Bunica nu ducea o viaţă perfectă. Cât a fost pe pământ a făcut tot ce a putut ea aducă magia în lume. Pe bunica am prins-o la pensie şi dacă mă întrebi ce meserie avea dragă de ea, iţi spun cu toată încrederea eu simt bunica a venit pe pământ ne înveţe despre iubire. Iubea pur şi dacă ar există o meserie simt ea a ieşit la pensie din meseria de femeie care dăruieşte iubire pură.

Te iubesc, bunica. Te iubesc, mama. Va iubesc cu toată fiinţă mea. întorc la ale mele şi astăzi scriu despre fricile mele. Simt ne pierdem umanitatea în nebunia asta de “fericire de suprafaţă.

Mi-e frică de şerpiŞtiu, sunt şi ele nişte fiinţe, dar ce fac…mi-e frică de mor de şerpi. Doamne cât mi-e frică de şerpi. Ţin minte atunci când eram mică nici la televizor nu puteam uit la şerpi. Acum fim serioşi…nu s-au schimbat prea multe nici acum când am ajuns la maturitate. Mi-e frică de ei şi parcă nimic nu înfioară mai mult decât gândul puteadin întamplarë” am o întâlnire cu domnul şarpe. şi aud ţipând din tot corpul. Noroc am încredere ceva mai mare decât mine protejează şi lucrurile merg în viaţă mea de fiecare dată în direcţia potrivită.

Mi-e frică de bărbatul beat- Femeile din viaţă mea au avut mult de suferit de pe urmă bărbatului beat. Bărbatul beat uită cine este şi se trasformă într-o fiară nemulţumită de tot ce este în jurul lui. Bărbatul beat suferă şi suferinţă lui distruge parcă universul care îl înconjoară. Durerea lui înconjoară parcă toţi oamenii şi te sufocă. În copilărie îl vedeam pe tata cum se trasnforma atunci când era beat. Din omul plin de iubire se transforma într-un om care urla de suferinţă. Copil fiind simţeam tot. Simţeam durerea lui, simţeam durerea mamei, simţeam durerea bunicii, simţeam durerea mea şi toate durerile astea făceau un talmeş balmeş în sufletul meu. Simţeam totul fizic şi nu vreau ştii cum este  simţi durerea tuturor în interiorul tău. O vedeam pe mama cum suferă. O vedeam cât îşi doreşte trăiască în linişte şi armonie. O vedeam cum plângea pe ascuns, doar doar nu o văd eu. Îşi dorea ferească de durere. Draga de ea plângea până când corpul nu-i mai putea suporta durerea şi ceda. Atunci, eu, un ţânc de copil, îi mângâiam mâna şi o iubeam cu toată forţă mea. Şi acum îmi amintesc cum pur şi simplu dragă de ea avea mâna încleştată şi abia dacă mai putea o mişte. Durerea se simţea în mine înfiorător. fi ţipat de durere, dar pe atunci habar nu aveam pot fac asta. Îmi amintesc la un moment dat, la o ceartă între ai mei, m-am dus la tată şi i-am spus eu omor dacă mai continuă în ritmul asta. Eram în bucătărie. Îl aveam pe tata în faţă şi pur şi simplu simţeam am toată puterea din lume în interiorul meu. Uite un ţânc de copil cu o putere imensă în privire. L-am privit pe tată şi i-am zis dacă nu se opreşte eu omor. Ştiam iubeşte enorm şi iubirea asta o -l trezească din durere. Dincolo de realitatea de acolo, eu îl vedeam cu alţi ochi. Ştiam nu este un om rău. Simţeam îl doare viaţă lui. Eu aveam atât de multă putere în interiorul meu. Nu ştiu ce am avut eu în privire atunci, dar simt l-am trezit către iubire. S-a potolit. Eu eram un ţânc, un ghem de copil….aveam frică, iubire, magie…toate amestecate în fiinţă mea. Secvenţele astea vor rămâne în sufletul meu. Acum tată este alt om. Tată a aflat poate şi exprime durerea şi altfel. Mama este cea mai magică femeie din viaţă mea. Mama a avut curaj iubească. Mama este femeia care m-a învăţat despre iubire pură, despre renunţare, despre poveşti de iubire asumate, despre noi începuturi, despre magie şi despre viaţă trăită lângă un bărbat care te respectă acum…nu peste 10.000 de ani. Ai mei au divorţat. Multă vreme nu am înţeles divorţul lor. Am crescut şi apoi am înţeles nu era nimic de înţeles. Acum văd doi oameni magici. Tată a renunţat la vechiul obicei de exprimare a durerii. Mama a dat viaţă unei vieţi de femeie aşa cum merită fiecare femeie în universul asta. Acum când întâlnesc cu ei, îi văd oameni întregi, nu jumătăţi de măsură care se chinuie fie împreună.

Mi-e frică uneori de puterea mea– Doamne câtă putere am descoperit  are prezenţa mea. Simt uneori atunci când vorbesc, vorbesc dintr-un alt univers. Simt cum se formează fiecare cuvânt şi eu nu fac nimic mai mult decât ascult şi am încredere ce spun este potrivit. Îi văd pe oamenii din faţă mea cum se schimbă în jurul cuvintelor venite parcă dintr-un alt univers. Mi-e frică uneori de mine. Simt sunt singură care pot mi fac cu adevat rău. Mi-e frică uneori de măreţia mea. Mi-e frică de mine uneori. opresc de multe ori din drum. Mi-e frică de măreţia mea şi am uneori senzaţia  trăiesc cu porţia măreţia mea. Nu ştiu de unde au venit cuvintele astea, dar ce le fac…aşa le simt aşa le trimit.

putea vorbesc mii de ore despre fricile mele. Îmi trăiesc magia şi simt magia vine cu de toate. Mi-ar plăcea văd oameni care trăiesc. Mi-ar plăcea văd viaţă. Mi-ar plăcea văd umanitate. Mi-ar plăcea văd imperfecţiune. Mi-ar plăcea văd oameni care vorbesc cu deschidere despre tot universul lor. Mi-ar plăcea văd autentic şi simplu. Mi-ar plăcea văd oameni care nu mai suferă pentru trebuie pozeze în “oameni dezvoltaţi personal”. Strig din universul meu. Trăieşte omule drag, trăieşte de toate…..cu frică, iubire şi tot ce mai vine. Asta-a magia. Aşa lucrează ea. Vreau văd iubire pură nu forţări. Vreau îmbrăţişezi dacă simţi nu pentru toţi oamenii “dezvoltaţi personal” se îmbrăţişează. Vreau mi spui nu plăci dacă asta simţi. Mi-ar plăcea vezi lumina şi întunericul din mine. Mi-ar plăcea ne acceptăm umanitatea şi o trăim în pace. Vreau trăim aici….aici avem treaba de făcut.

simt binecuvântată pentru tot ce trăiesc şi ştii nu curge cu lapte şi miere mereu. M- sufocă de la atât lapte şi de la atâta miere. Simt acum mesajul meu este mai bogat. Simt viaţă ne poartă în direcţia potrivită, dar mai simt şi viaţă asta este cu de toate şi merităm ne trăim umanitatea. Aşa lucrează magia.
Te iubesc omule simplu. Te iubesc şi ioi ce m- bucură mi vorbeşti şi tu despre fricile tale. Aşa, ne sărbătorim umanitatea. Te iubesc cu toată fiinţă mea.

2 răspunsuri la „Magia şi fricile mele

  1. – Mie frica de durere – a fost atata durere fizica in ultimii ani, incat mi-e frica. Uneori stau 15 min inainte sa ma ridic in picioare. Stau si imi adun curajul. Stiu ca ma va durea si stau si merg cu mintea oriunde imi pot gasi linistea.
    – Mi-e frica de mine – ca imi voi face rau, ca ma voi pierde pe un drum gresit. Ca nu voi intelege la timp si ca voi suferi. Mi-e frica ca ma voi incapatana sa nu las lucrurile sa se rezolve.
    – Mi-e frica ca nu o sa mearga tratamentul
    – Mi-e frica ca oamenii ma vor respinge sau ma vor iubi din mila pentru ca inca nu pot sa merg
    – Mi-e frica. Uneori ma simt paralizata de frica. Iar atunci cand ii dau voie sa se exprime frica devine un instrument. Nu mereu ii dau voie. Nu mereu folosesc instrumentul.
    – Mie frica ca nu fac destul si apoi ca fac prea mult.

    Si credeam ca viata e despre zen. Despre pace si armonie continua. Nu e zen, si inteleg ca e normal sa imi fie frica si sa nu ma descurc mereu cu frica. Uneori frica tine mai mult. Alteori frica ne protejeaza sau ne da curaj. Frica este o parte din viata mea. Mereu va fi. And she is awesome!

    Iti multumesc pentru articol!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s