Te iubesc, Carmen


12919808_1031478273588385_5862428488060029948_ncreatie foto: Andrei Gherasim

Se face linişte şi am vreme să scriu. Pentru mine acum este o perioadă în care se deschid şi se închid universuri. Renunţ pas cu pas să mă îmbăt cu apă rece, vorbesc clar atunci când mă doare şi sărbătoresc cu voce tare ceea ce trăiesc. Îmi înţeleg universul meu şi am vreme să mă respect. Da, şi respectul ăsta înseamă că am vreme să îţi zic că mă doare când tu te joci cu vorbele şi cu presupunerile. Cei apropiaţi în dorinţa lor maximă de-a mă proteja, îşi bagă domnul nas acolo unde nu le firbe oala 🙂 Uite aşa, eu, sunt o fiinţă diferită şi nu am de ce să repet toate durerile neamului.

Bun, stai că asta-i altă poveste…stai să vă povestesc o magie :

Zilele trecute am deschis televizorul şi am dat de o emisiune faină tare. De foarte mulţi ani nu mă mai uit la televizor. Da, simt că este un mediu toxic şi am simţit să mă ţin departe o lungă perioadă din viaţa mea. Acum că am ajuns într-o casă unde există televizor am zis că na…ca şi în viaţă îmi pot face alegerile şi pot să îmi iau din orice mediu ceea ce este cel mai potrivit pentru mine.

La un moment în viaţa mea mi-am zis că nu vreau să mai controlez lucrurile din jurul meu. Da, le las să curgă cu încredere că sunt purtată în locurile cele mai potrivite, am încredere că apar în viaţa mea cele mai potrivite persoane şi că cineva de acolo de la butoane ştie uneori mai bine decât mine ce-i de făcut. Mi-am promis să trăiesc cu încredere şi să pun în acţiune un plan despre care nu ştiu toate detaliile, dar care apare el pas cu pas…

Da, eram după o noapte de plâns. O noapte de plâns din tot sufletul meu. Mi-e dor. Mi-e dor de tine. Mi-e dor să adormim unul în braţele celuilalt. Mi-e dor să cântăm, să dansăm, să ne jucăm, să ne îndrăgostim în fiecare clipă. Mi-e dor de simplitatea din prezenţa ta. Mi-e dor de tine, iubitule. Mi-e dor de voi, prieteni dragi. Mi-e dor de serile acelea cu mult cântec. Mi-e dor de clipele acelea de bucurie pură venită din neant. Mi-e dor să vă văd de aproape şi să mă bucur de micile noastre realizări. Mi-e dor de dans. Îmi lipsesc serile de luni şi de miercuri. Mi-e dor de Laura şi Vali. Mi-e dor de energia aia din sala de dans. Mi-e dor de voi, colegii mei nebuni. Mi-e dor de râsul ăla care ieşea din întreaga mea fiinţă şi încântă sală. Mi-e dor de râsul ăla nebun al nostru din aparent nimic. Mi-e dor de îmbrăţişările voastre. Mi-e dor de paşii greşiţi. Mi-e dor să-mi iasă un pas şi să mă bucur ca un copil. Mi-e dor de plimbările alea doar cu mine în care mă pierdeam şi îmi regăseam gânduri pierdute.

Ei şi iaca aşa, dorul ăsta a vorbit şi am plâns. Da, am descoperit un univers nou la ţară. Am tot ce îmi am nevoie, dar ghici ce….mi-e dor de multe lucruri care făceau parte din ale mele zile. Acum n-am unde să mă ascund de mine. Mi-e dor şi ştiu că totul este potrivit. Mi-e dor şi sunt normală.

Şi deschid eu în următoarea seară televizorul. „Visuri la cheie” şi Dragoş Bucur. Şi iaca aşa, emisiunea asta îmi deschide sufletul şi îmi oferă răspunsurile de care aveam nevoie. Doamne zici că a luat cineva un discurs care îmi era destinat mie şi l-a pus în mişcare la televizor.

Mulţumesc Carmen pentru simplitatea şi bucuria pe care o aduci tu în lume. Doamne, femeia asta străluceşte. Viaţa nu i-a oferit mereu lapte şi miere, dar ce să vezi…când zâmbeşte încântă tot universul în care trăieşte. Iubeşte prin toţi porii ei şi transmite iubirea ei cu o simplitate de toată frumuseţea. Este frumoasă şi reacţiile ei sunt pure. Se bucură, se emoţionează, trăieşte fiecare clipă cu recunoştinţă că încă mai este aici, îşi iubeşte familia şi are o blândeţe care vindecă.

Cei de la „Visuri la cheie” construiesc case pentru familii faine. Da, dragilor, construiesc case şi aduc bucurii simple oamenilor. Da, dragilor, în emisiune sunt şi momente clare cu publicitate ale firmelor care au ajutat ca acea casă să se construiască. Aşa şi? Nu m-a deranjat deloc să văd nişte sigle. De ce? Pentru că pe lângă ele ce a ieşit cel mai adesea în faţă a fost UMANITATEA.

Am văzut arhitecţi care lucrează cu drag şi profesionalism şi au vreme să se gândească la cel care urmează să locuiască în casă pe care ei o meşteresc. Am auzit cuvinte care mi-au ajuns la suflet: „Este de datoria noastră să facem acest lucru. Să ne ajutăm semenii. Să ne folosim talentul şi creativitatea pentru o viaţă mai bună a celor de lângă noi”. Da, oamenii ăştia au UMANITATE în ei şi la mine ajunge mesajul clar că talentul şi creativitatea merită să ajungă în lume şi să aducă o viaţă mai cu sens pentru noi şi pentru cei de lângă noi.

În emisiunea asta am văzut UMANITATE în fiecare clipă. Prezentatorul se bucura real. Am văzut lacrimi şi îmbrăţişări pure. Da, din alea care ajung direct la suflet şi pe care le simţi că sunt adevărate şi trimise în lume cu sinceritate. Da, am văzut un prezentator care s-a îmbrăcat cu simplitate şi s-a comportat ca un om. Da, uite că se poate să porţi pe tine un pulover simplu şi să-ţi laşi zâmbetul să vină din tot sufletul tău. Am văzut oameni care mişcă lucrurile. Nu stau pe facebook şi postează cât de naşpa este România. Nu stau să se plângă cât de naşpa este ţara asta. Nu….Ei pun energie şi construiesc lucruri concrete.

Ei să nu va mai zic de Carmen. Da, Carmen te iubesc şi îţi mulţumesc pentru tot ce eşti tu. Să vă zic că la o moment dat a fost întrebată ce culoare crede că are casa ei şi a zis simplu şi frumos: „ Casa mea are culoarea sufletelor voastre”. L-am văzut pe unul dintre arhitecţi cum s-a schimbat la faţă. Da, dragul de el a lăsat umanitatea din el să fie surprinsă. Da, să ştii că eşti arhitect şi că fiecare casă pe care o amenajezi poartă culoarea sufletului tău este o binecuvântare. Carmen îţi mulţumesc pentru măreţia cuvintelor tale. Îmi aduci darurile de care avea nevoie sufletul meu.

„Simt că păşesc în rai”.”Uite căsuţa noastră, fraţilor.” „Uite un loc unde pot face duş”. Carmen te iubesc pentru fiecare cuvânt grăit. Femeia asta se bucură real. A reprimit darul vieţii şi acum aduce bucurie prin simpla ei prezenţă. Da. Carmen aduce bucurie prin simpla ei prezenţă. „Eu n-am avut ce să vă iau decât ceva simbolic. Le-am luat cu mare drag şi cu mult suflet. Câte-o iconiţă vă dau la fiecare.” şi uite aşa draga de ea oferă daruri cu tot sufletul. Şi uite că nu le oferă celor care au lucrat la căsuţa ei daruri pline de lux, le oferă nişte iconiţe, doar că face asta cu o bucurie pe care simt că merităm să ne-o tot dăruim. Carmen te iubesc şi îţi mulţumesc. Aduci bucurie simplă şi ai fost ca un înger pentru mine. Nici nu respir de două, trei ori că iată ce îmi aud urechile.

„Am vrut şi vreau să fiu dependentă de mine”. Magie curată. Acum fiecare înţelege ce vrea, dar pentru mine fraza asta a fost un dar divin. Te iubesc, Carmen. Da, fiinţa asta este un înger care grăieşte cu simplitate şi îţi mulţumesc pentru toată iubirea pe care o aduci în lume, suflet blând. Da, draga mea, şi eu vreau să fiu dependentă de mine. Să continui să mă trezesc cu iubire pentru mine şi să adorm cu iubire pentru mine. Şi iaca aşa din iubirea asta să ajungă ce este potrivit şi către lume.

Te iubesc, Carmen pentru bucuria pe care o aduci în lume prin simpla ta prezenţă . Te iubesc, Carmen pentru cât de blând îţi iubeşti copiii. Te iubesc, Carmen pur şi simplu. Da, ştiu, tu doar te-ai bucurat pentru darul tău şi tot ce ai grăit a venit din tot sufletul tău. Să ştii, draga mea Carmen că pentru mine eşti un îngeraş care a grăit fix ce aveam nevoie să aud.

Da, dragilor. Uite că şi televizorul ca şi orice alt mediu poate să aducă mesajele de care avem nevoie să ne trezim şi să ne apucăm de treabă. Da, realitatea este asta în care jucăm acum. Da, şi avem de toate. Da, şi putem să mişcăm lucrurile. Da, şi putem să plângem de dor. Da, şi putem să ne grăim fricile. Da, şi putem să spunem „ Încetează să mă mai judeci şi să ştergi pe jos cu tot ce iubesc eu”. Da, şi putem să ne mişcăm şi să ne punem fiecare vis în mişcare. Da, şi putem să fim dependenţi de noi şi să ştim că dincolo de orice…în fiecare noapte adormim în primul rând cu ce avem în inima noastră. Acolo nu umblă cineva. Acolo eşti tu şi cu tot ce ştii tu despre tine. Ei, stai că eu vorbesc despre mine. Pe tine încă nu te cunosc. Ştiu doar că uneori se întâmplă să simţi şi tu ce simt şi eu. Da, dăruiesc din ce sunt în fiecare clipă şi tot ce construiesc are culoarea sufletului meu.Te iubesc, Carmen şi aş vrea să te îmbrăţişez. Ei, şi de vrei să o şi vezi pe Carmen, uite o mică parte din emisiunea „Visuri la cheie”.

Pentru mine emisiunea asta a venit ca o confirmare că în lumea asta există UMANITATE, trăiesc oameni care pun lucrurile în mişcare şi bucurie pură uneşte oamenii. Da, şi văd chiar în viaţa mea că nu-i întotdeauna floare la ureche. Şi văd că este nevoie să tot descopăr lucruri despre mine şi zău că parcă se rupe ceva din mine când zic:” Gata. Până aici. Ai întrecut măsura. Mă simt rănită.” Şi iaca aşa de aici vine respectul de sine cu adevărat. Nu acela pe care îl închipuiesc ci cel real.

Şi da, emisiunea asta a fost ca şi când personajul preferat dintr-o carte magică prinde viaţă şi vine să-şi spună povestea cu simplitate şi bucurie.

2 răspunsuri la „Te iubesc, Carmen

  1. Of, cate bucurii in articolul acesta! In primul rand, poza in care se bucura Bodo ca un copil, si care ma face mereu sa zambesc. Apoi, am vazut titlul „Te iubesc Carmen”, si m-am gandit instantaneu la Carmen a noastra, cea balerina gingasa cu fata de copil si suflet de femeie. Si am deschis articolul…
    Si m-ai facut sa plang, candindu-ma la toate lucrurile de care iti e dor si simtind cat de dor imi e si mie, desi eu nu am plecat nicaieri. Nu am plecat, dar nu mai sunt prezenta. Si da, vreau inapoi serile de luni si miercuri si vreau inapoi cu disperare imbratisarile alea care cuprind in ele o lume intreaga.
    Te inteleg, draga mea, si vreau sa stii ca nu esti singura. Suntem inca aici si inca facem cu drag parte din viata ta. Ne gasesti, oricand ai nevoie de o imbratisare, fie ea si mentala!
    Da, emisiunea Visuri la cheie e singura pe care o privesc cu drag in fiecare miercuri si inteleg perfect ce ai simtit in episodul cu Carmen. Mi-a placut atat de mult iubirea si grija pe care si-o poarta unii altora! Mi-a placut ca sotul a ramas alaturi de ea si la greu, nu doar la bine. Si mi-a placut cum se bucurau ei gandindu-se ca se vor simti ca intr-o vesnica luna de miere in noul dormitor.
    Te imbratisez cu drag, acum mental si maine in realitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s