Bucuria prefăcută doare mai rău decât tristeţea sinceră


14875097_1424034860947459_1720075007_n

creaţie foto: Alina Constantinescu

Zilele trecute pe la mine prin viaţă a trecut furtuna. Ei şi draga de ea a zis cu toată puterea ei că nu vrea să o privesc de la adăpost ci fix din inima ei. Am plâns şi iar am plâns şi furtuna asta m-a întors pe toate părţile. A venit cu vânt, nori, ploaie, simţiri din alea pe care habar nu aveam de unde să le iau, sentimentul că sunt blocată şi că nu înţeleg nimic din ce se tot întâmpla în inima furtunii.

Am plâns şi iar am plâns şi parcă fiecare lacrimă din asta venea cu şi mai multe gânduri către mine. Era ambuscadă. Ziceai că se lucrează pe autostradă şi eu stau într-o coadă de maşini. Şi lacrimă după lacrimă îmi era din ce în ce mai clar de ce a venit furtuna asta şi m-a scos afară. Am plâns de am spălat parcă toate interioarele.
Am plâns şi drept să-ţi zic la un moment dat habar nu aveam de ce plâng. Dacă mă întrebai de ce plâng habar nu mai aveam să-ţi spun. Plângeam pur şi simplu. Da, ştiu, totul a pornit de la un dor nebun. Da, mi-e dor de tine, de noi, de momentele alea nebune cu mafia călătoare, de dans, de plimbările alea la întâmplare, de nebuniile alea ad hoc, de serile în care adormeam îmbrăţişaţi, de oameni, de îmbrăţişări reale, de călătorie, de tot….

Ei şi ce să vezi. În inima furtunii nu aveam chef să aud “Hai că eşti puternică. Hai că poţi. Hai munceşte. Hai că poţi. “ Zici că mă irită pe creier toate frazele astea motivaţionale. Doamne, dar simt câtă iubire era în fiecare vorbă primită de la oamenii dragi mie, doar că ce să vezi…EU aveam nevoie să trec prin furtună. Sunt moment în viaţa mea când pur şi simplu nu mă văd în stare să ţopăi direct în soluţii. Frate mă laşi cu teoriile tale citite în cărţi. Da, da, ştiu tot. Am citit tot ce putea să fie citit, dar ce să vezi….când vine realitatea cu trăirile ei pure, ce ai citit se şterge ca prin vis. Şi da, te ia realitatea la dans şi zice…hai ieşi afară şi dansează în furtună. Stai în ea. Stai şi plânge.

În furtuna asta mi-am dat seama pentru a mia oară cum sunt eu. Mi-am dat seama că tot ce construiesc eu este o oglindă a ceea ce sunt eu în fiecare clipă din viaţa asta. Aleg să construiesc spaţii în care oamenii sunt reali. Spaţii în care oamenii au voie să trăiască ce vor ei, cât vor ei şi cum vor ei. Ei, ia te uită ce frumos îmi vorbeşte mie viaţa. Uneori pur şi simplu nu am nevoie de soluţii venite prea devreme. Am nevoie să trăiesc în furtună şi de acolo să ies cu tolbă plină de lucruri potrivite. Acum îmi aduc aminte când într-un treasure hunt Cecilia mi-a spus că “Am revenit în treasure hunt pentru că mi-ai lăsat să fiu cum sunt eu. “

Furtuna asta mi-a zis aşa. Ştii ceva? Uneori ai nevoie pur şi simplu de un om care să te asculte şi atât. Da, am nevoie să vorbesc despre durerea asta. Da, ştiu că tu mă cunoşti şi că ştii cât de puternică sunt eu în general. Ei, dar uite, acum în momentul ăsta îmi vine să urlu de durere. Îmi vine să plâng şi să mă văicăresc. Şi da, sunt normală. Mă auzi? Sunt absolut normală.

Aşa că din neant, furtuna iar îmi vorbeşte. Zice că “Bucuria prefăcută doare mai rău decât tristeţea sinceră.” Ei, vezi…Acum la ce bun să ne prefacem că ne este bine? Vai uite mergem noi la un eveniment, venim cu o problemă şi iaca şi soluţia. La final de întâlnire dăm un feedback din ăla imaginarofantastico şi zici că am descoperit America. Şi ce să vezi…ajungem acasă şi realizăm ca “Frate, problema aia nu a dispărut.” Şi unde pui că acum că am trăit bucuria prefăcută mă doare şi mai rău. Ei, acum eu nu zic că asta-i realitatea mereu. Dar hai să fim sincere cu noi. Frate, mai bine sufăr ca o nebună şi trăiesc în pace ceea ce simt decât să merg de mâna cu o bucurie prefăcută.

Furtuna asta mi-a adus o altă certitudine. Tot ce construieşti tu Alexandra este o oglindă a ta. Şi da, uite că pentru tine este potrivit să construieşti spaţii reale. În care oamenii nu primesc motivare aiurea ci pur şi simplu sunt lăsaţi să-şi trăiască fiecare trăire fix aşa cum vine către ei. Aşa-i sănătos pentru orice om întreg. Simt oamenii şi asta este o binecuvântare pentru mine. Vă iubesc oamenilor reali. Da, voi aia care îmi spuneţi “Bah. Eşti varză. Dansezi ciudat pasul ăsta. “. Da, voi aia care îmi spuneţi :” Bah nu pot să vin în acest treasure hunt. Uite, am chef să dorm în weekend-ul ăsta” nu care inventaţi cuvinte care sună frumos. Dă mai, furtuna asta mi-a arătat mie cât de mult iubesc oamenii reali. Ioi, prefer să mă faci prost în faţă decât să-mi spui cuvinte frumoase dar care până la urmă tot acolo ajung…la “bah eşti prost”.

Furtuna asta mi-a dăruit o imagine proaspătă despre mine. Da, Alexandra este o binecuvântare pentru că eşti normală. Pentru că tot ce trăieşti este parte din umanitate. Şi da, măreţ ca ai curaj ca să şi vorbeşti despre durerile tale. Da, da, iaca aşa că să trimiţi mai departe gândul că suntem normali când plângem, suntem normali când avem zile în care deşi ştim ce vrem pur şi simplu nu avem putere să ne mişcăm….Da, suntem normali atunci când nu suportam să fim târâţi în soluţii prea devreme. Da, suntem normali când stăm şi plângem zile întregi. Da, suntem normali când ne este dor. Da, suntem normali când deşi ştim ce avem de făcut ne simţim blocaţi şi nu avem nevoie de motivaţie din exterior. Da, suntem normali când nu ne aruncăm în soluţii ci trăim la intensitatea pe care o vrem noi ce avem de trăit.

Furtuna asta mi-a dăruit imaginea fidelă a proiectelor mele. Da, construiesc spaţii reale în care oamenii trăiesc bucuria pură, tristeţea sinceră şi tot ce mai are fiecare de trăit. Rolul meu acum este să construiesc spaţii reale în care oamenii trăiesc la pas cu normalitatea din fiecare.

Omule drag, sufletul mi-a şoptit să-ţi mai spun ceva: “ca “Bucuria prefăcută doare mai rău decât tristeţea sinceră.” Să vă spun ceva. Furtuna asta m-a readus astăzi la viaţă. Trăită mi-a dăruit nişte daruri măreţe. Astăzi am avut cu ce dansa. Dar dansul ăsta a fost unul pur, sincer şi plin cu de toate.

Aşa sunt eu. Tu cum simţi? Hai să vorbim despre normalitate. Ar fi o bucurie enormă să-mi povesteşti şi tu o poveste din normalitatea ta. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s