„Just be with me”. Atât Vasilico


15055700_1205358569533687_3803009775645874875_n

creaţie foto: Andrei Gherasim

De curând am participat la un eveniment de coaching internaţional care a avut la baza metoda solution focus coaching. Evenimentul a fost mai mult decât minunat şi eu mă bucur că am fost prezentă şi am meşterit o frumoasă poveste prin fotografie.

Şi ce ador eu când fac povesti prin fotografie este că sunt prezentă la eveniment parcă mai mult decât atunci când sunt participant. Iaca aşa aud şi ascult parcă dintr-un alt univers.

Mi-au plăcut multe momente, dar unul mi-a revenit în gând zilele acestea. Ian Peatey a dăruit o nouă perspectivă asupra suportului oferit de coach. Căci da, sunt zile în care pur şi simplu nu ai nevoie ca probleme să-ţi fie rezolvate. Nu ai nevoie de cineva exterior ţie care să vină să aplice 10.000 de metode pe tine. Nu ai nevoie ca cineva să vină să fixeze ceva ce nu este la locul lui. Nu ai nevoie de sfaturi nesolicitate. Ai nevoie de „Just be with me”. Da, căci atunci când vrem să fixăm lucrurile, ratăm ce este cu adevărat important.

Acum să vă zic ce am simţit eu în ultima perioadă. Omul are nevoie de multe ori să vorbească despre ce simte. Da, suntem oameni şi de multe ori pare că ne auzim mai bine atunci când suntem ascultaţi de un alt om. Da, suntem oameni şi trăim în comunităţi şi simt că sunt multe cazurile în care putem să ne descurcăm singuri, dar multe sunt şi cazurile în care nu prea vedem luminiţa aia de la capul tunelului. Aproape că nici tunelul nu-l vedem, ce să mai vorbim de luminiţă.

Povestea 1. Maria trece printr-o perioadă dificilă, iar Vasilică specialista intră în acţiune.
Maria :-Draga mea, de câteva zile sunt tristă. Simt că în viaţa mea este ambuscadă de decizii şi simt că deşi ştiu care este drumul pe care este nevoie să merg, pur şi simplu nu am putere. Nu am putere să mă mişc, deşi ştiu încotro este cel mai potrivit. Mi-e clar totul, doar că nu am putere. Nu mi-e foame. Nu mi-e sete. Nu am chef să vorbesc cu oamenii. Nu am chef să mă aranjez. Nu am energie pentru lucrurile care îmi plac. Simt cum totul mă enervează. Uite, hai să îţi povestesc……

Vasilică specialista intră în acţiune.
-Draga mea, uite cred că ai nevoie de o strategie. Ai nevoie aşa de nişte obiective clare. Ai nevoie să te ridici şi să te apuci de treabă. A fost acum luna plină şi este momentul cel mai potrivit pentru noi activităţi. Hai ridică-te. Hai că ştiu că tu eşti puternică. Şi uite dacă vrei îţi ofer şi o oră de coaching în această săptămână. Am învăţat eu acum o metodă nouă ce simt că îţi este de mare ajutor.

Maria aici are nevoie de „just be with me”. Să vă zic clar că pe draga de Maria o enervează idea asta motivaţionala. O râcâie pe creier fraza aia cu „Hai că eşti puternică”. Nu are nevoie de motivaţionale ci de oameni care pur şi simplu să o lase să se audă. Mariei îi sunt clare soluţiile, dar pur şi simplu nu îşi găseşte energia să se mişte. Raţional ştie tot. Dar mai sunt nişte piese în vacanţă. Se ştie frumoasă, dar acum nu se vede aşa. Se ştie puternică, dar realitatea ei acum este că se simte fără energie. Nu-i pasă de nici-o lună plină. Ea are nevoie să fie ascultată. Atât. Draga de ea este om, nu un robot care aplica nişte metode şi gata…devine fericită. Maria simte. Maria are nevoie să vorbească şi să vadă că cineva exterior ei o ascultă pe bune, fără să-i dea sfaturi, fără să-i spună că o să fie bine, fără să se grăbească să-i dea nişte soluţii. Tot ce are ea nevoie acum este pur şi simplu „să nu faci ceva”. Maria simte deja presiuni imense în viaţa ei. Crezi că mai are nevoie de ceva din exterior?

Povestea 2. Maria are o simplă durere de cap, iar Vasilică specialista are de fiecare dată o explicaţie.
Maria: -Draga mea, de dimineaţă am o durere de cap de parcă nici bine nu mai văd. Aş arunca toate hârtiile astea, mi-ar lua concediu şi aş sta întinsă în pat vreo două zile. Mă doare capul de numai pot.

Vasilică specialista: Durerile de cap au relaţie directă cu ambiţiile tale. Îţi foloseşti mult prea mult partea raţională. Lasă lucrurile să curgă. Durerile de cap sunt cauzate de existenţa unei ambiţii excesive şi/sau unei dorinţe acute de perfecţiune.

Maria uneori are pur şi simplu dureri de cap. Acum suntem de acord că bolile au de multe ori cauze emoţionale. Am studiat acest domeniu şi sunt de acord cu multe corelaţii, doar că uneori oamenii au pur şi simplu dureri de cap. Poate că au dormit prost cu o seară înainte, poate că au stat prea mult la calculator încercând să termine la timp nu ştiu ce sarcină, poate nu au închis un ochi toată noaptea pentru că au copil mic şi dragul de el noaptea are concerte…..Maria are nevoie de un om căruia să-i spună că o doare capul şi atât. Maria nu vrea nici medicamente, nici citate din cărţi şi nici soluţii naturiste. Ea pur şi simplu zice că o doare capul şi atât. Şi de cele mai multe ori nici nu mai continua fraza. Zice că o doare capul şi apoi îşi vede de treaba ei.

14039992_10153748427905686_5317843528678973885_n

Trei învăţături din viaţa reală:
1. Oamenii au nevoie uneori de un simplu „just be with me”. Am fost de ambele baricade. Am fost şi Maria şi Vasilică. Realitatea mea îmi şopteşte că oamenii au nevoie uneori să vorbească pentru că altfel le este greu să se audă cu adevărat. Au nevoie pur şi simplu să fie ascultaţi. Atât. Nu au nevoie să fie ajutaţi. Nu au nevoie să fie motivaţi. Nu au nevoie să fie opriţi din vorbă pentru a le explica cineva de unde vine starea lor. Măreţ este când avem vreme şi înţelepciune să fim cu adevărat lângă oamenii din faţa noastră. De curând am observat cât de multe pot să-i spun omului cu o simplă îmbrăţişare după ce l-am ascultat pe bune. Şi ştiu că poate nu-i sănătos să-i lăsăm pe oamenii să vorbească despre cât de rău le este, dar uneori este ideal astfel. Dacă tu, prietenul lui, te mişti mai repede decât el, sau te mişti tu în locul lui….nu cred că îl ajuţi cu adevărat. Astfel, simt că din realitatea mea acum este potrivit „Just be with he/she”. Măreţ dacă ne oferim timp să face diferenţa între momentul ăla în care omul are nevoie de ascultare şi  cel în care are nevoie de motivare/suport şi alte din categoria asta. Omul când are nevoie de „just be with me” şi noi începem să pălăvrăgim el se blochează, opune rezistenţă şi noi rămânem cu nişte fraze deştepte scoase pe gură şi atât. Hai să ne oferim timp să ieşim din sisteme/metode şi să fim cu adevărat unii lângă alţii.

2. Nu întotdeauna corelaţiile din cărţi au legătură 100% cu realitatea. Realitatea bate cartea. Da, sunt de acord că multe dintre boli au cauze emoţionale. Sunt ani buni din momentul în care am citit prima mea carte în domeniu şi mai mult… am început să mă observ. Da, unele chiar au legătură, dar realitatea-i realitate şi vorbeşte cât mii de cărţi. Dacă stai în faţa unui om cu adevărat îţi vei da seama că uneori o durere de cap este pur şi simplu o durere de cap. Recunosc că am obosit să tot aud citate. Fraţilor, realitatea ne vorbeşte cel mai mult. Stând prea mult cu informaţiile de gât, ratăm tot ce-i mai divin din realitate.

3. Realitatea este regina– Realitatea este regina. Realitatea este regina. Realitatea şopteşte tot ce avem nevoie. Realitatea uneori ne trezeşte din visare. Observ mulţi oameni trişti care se acoperă cu fraze spirituale. Am observat şi la mine uneori că mă îmbăt cu apă rece şi că îmi face tare bine uneori când un om vede realitatea şi îmi şopteşte cu blândeţe despre ea. Iubesc prietenii ăia care îmi spun franc „ Alexandra ai fost varză. Uite, asta îmi place, dar asta simt că merge îmbunătăţit”. Prefer să-mi spui că ceva nu a fost bine decât să îmi spui „Eşti minunată, magică, superbă” şi în capul tău să fie că uite mă a cam greşit acolo, dar cum să-i zic, că dacă se supără. Dacă mă supăr este treaba mea. Am darul să simt oamenii. Te simt dacă îmi spui din suflet ce îmi spui. Te simt şi te văd că îţi pasă şi îmi spui că am greşit pentru că mă iubeşti şi ştii că data viitoare poate să fie de mii de ori mai bine. Faptul că tu deschizi gura şi îmi spui pe bune ce gândeşti face diferenţa.

Vă iubesc şi gândul de astăzi este că realitatea este regina şi că simt bogăţie atunci când văd oameni reali care au vreme pentru „just be with me”, care au vreme să asculte înainte să vină cu sfaturi spirituale, care au vreme să creadă în spiritualitate şi o îmbină armonios cu realitatea, care au vreme să fie autentici, care nu au explicaţie pentru orice, care nu sar pe mine cu soluţiile lor, care pur şi simplu respira în realitate nu conectaţi prin wireless cu citatele de pe facebook, cu cele din cărţi şi cele în care nici ei nu prea cred, dar na….ce să facem dacă sunt la modă.

Vă iubesc şi vă mulţumesc pentru că respirăm în realitate şi avem timp să-i ascultăm cu adevărat pe oamenii din jurul nostru.  Cum ar fi să stăm în faţa unui nor şi să-i spunem că deşi stă printre nori, să fie puternic, să meargă mai departe? Cred că ar cam râde de noi puţin. Dacă stăm şi îi privim frumuseţea este măreţ. Aşa simt eu că este şi cu oamenii. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s