Ziua de naştere în care m-am onorat


14495278_1265944096771228_6517054660179172828_n

creaţie foto: Sorin Stuparu.(  de la nunta unor prieteni dragi)

7 decembrie. Ioi. Ce bucurie. Este ziua în care îmi amintesc mereu că cineva de acolo de sus a trimis o nouă suflare pe pământ. De curând, am stat lângă mama mai în tăcere şi am ascultat povestea naşterii mele. O binecuvântare să am răbdare să o ascult pe mama.

Mă trezesc şi în ziua asta. Şi nu simt ceva prea special. Ziua mea de naştere îmi aduce aminte parcă de multe lucruri. Uite, da, ziua de naştere este ca o aducere aminte. Îmi aduc aminte că am suflare în mine. Îmi aduc aminte că am două mâini, două picioare, un corp viu şi sănătos. Îmi aduc aminte că văd. Îmi aduc aminte că aud. Îmi aduc aminte că am puterea să îmi mişc picioarele. Îmi aduc aminte că am o inimă în piept care bate încă şi eu nu fac mare lucru pentru asta. Îmi aduc aminte că văd clar, pot să citesc singură un mesaj, pot să citesc o carte, pot să văd chipul unui copil, pot să văd frumuseţea din interiorul meu. Îmi aduc aminte că pot să trăiesc durerea din interiorul meu. Mă opresc şi respir cu ce sunt eu acum. Este dimineaţă. Îl privesc. Se face linişte şi mă văd. Am o bucurie şi o tristeţe parcă în acelaşi moment. Da, în goana mea către mai bine visam că acum să fim în căsuţa noastră şi lângă noi să existe un sufleţel de copil. Da, ştiu, că toate vin la vremea lor, dar ce să-mi fac…asta simt în dimineaţa asta. La ce bun să mă judec? Mă iau şi eu aşa cum sunt eu cu toate ale mele.

Mă uit la mine. Băi da, uite că am multe lucruri pe care aş fi vrut să le fi terminat, doar că pe unele abia dacă le-am început. Da, m-am învăţat cu presiune pe mine. Da, m-am învăţat să mă provoc şi uneori să pulsez super mult. Da, am multe lucruri pe care încă nu am reuşit să le fac şi cu sinceritate le văd pe toate. Mă uit la mine cu sinceritate şi de data asta nu mai mă îmbrac într-o hârtie de cadou. Sunt eu, cu toate ale mele şi uite că am ochi să mă văd cu totul. Am ochi să îmbrăţişez şi copilul magic, şi femeia nebună, şi copilul nemulţumit, şi adultul pe fugă şi adultul obişnuit să pună presiuni nebune pe el. Am ochi astăzi să văd totul mai clar şi mai puternic.

Şi da, văd şi magia aia pură. Sunt conştientă parcă acum mai mult ca în orice vreme de darurile mele. Le văd şi le îmbrăţişez cu blândeţe. Sunt bine. Sunt cum nici nu reuşeam să cuprind într-o dorinţă. Mă surprind în multe momente că sunt luminoasă şi dăruiesc natural din ceea ce sunt eu şi oamenilor care aleg să fie prin universul meu.

Mă uit la mine. Am vreme să mă uit la mine. Doamne câtă presiune am pus pe mine în ultima perioadă. Parcă intrau zilele în sac. Ei, şi când alergam mai repede mi-a trimis Dumnezeu oameni. Aşa am avut vreme să o ascult pe Corina, pe Selma, pe Alina, pe Jason, pe Denisa şi ceilalţi oameni care parcă mi-au fost îngeraşi în perioada asta.

Mă uit la mine. Sunt o femeie bogată pentru că de ani buni am ales să fiu pe drumul meu. Sunt o femeie bogată pentru că uite că am două picioare care se mişcă fără durere. Sunt o femeie bogată pentru că respir în preajma unor oameni atât de diverşi şi minunaţi, fiecare cu talentul lui, iar pentru mine este o binecuvântare să le observ creaţia. Sunt o femeie bogată pentru că văd. Sunt o femeie bogată pentru că aud. Sunt o femeie bogată pentru că simt. Sunt o femeie bogată pentru că m-am născut într-o familie binecuvântată, nici pe departe lipsită de provocări, dar care de fiecare dată m-a bine primit cu iubire. Sunt o femeie bogată pentru că pot să grăiesc. Sunt o femeie bogată pentru că râd ca o nebună şi simt că râsul meu îmi îmbrăţişează întreaga fiinţă. Sunt o femeie bogată pentru că mă întâlnesc cu durerile şi întunericul din mine. Ioi şi ce mare este. Sunt o femeie bogată pentru că m-am întâlnit de atât de multe ori cu măreţia muntelui. Sunt o femeie bogată pentru că am avut şansa să respir lângă meşterii romani şi pas cu pas să mă conving că poporul ăsta în care m-am născut este un popor binecuvântat. Sunt o femeie bogată pentru că pot să mănânc şi să beau apă singură. Sunt o femeie bogată pentru că banii vin din lucrurile pe care le iubesc. Sunt o femeie bogată pentru că am puterea să mă îmbrac singură. Sunt o femeie bogată pentru că pot să-mi fac alegerile singură. Sunt o femeie bogată pentru că am libertatea să iubesc. Sunt o femeie bogată pentru că am toate organele din interiorul meu dezvoltate normal. Sunt o femeie bogată pentru că sunt sănătoase şi drept să zic nici nu mai ştiu de câtă vreme nu am mai răcit. Sunt o femeie bogată pentru că am vreme să fiu sexy, nebună, vulcanică, blândă, copilăroasă, tristă, frumoasă. Sunt o femeie bogată pentru că am o plăcere magică în a aduce oamenii împreună într-un spaţiu de joacă. Sunt vie şi am multe daruri pe care în goana mea după creştere le cam ratez uneori. Acum nu ştiu cum este la voi în viaţă, dar uite că pentru mine a fost benefică oprirea asta în care am văzut că sunt atât de multe lucruri care mă fac bogată şi pe care de multe ori le bag în borcanul ăla cu lucruri de la sine şi care se cuvin să fie ale mele.

Anul ăsta a fost un an în care m-am simţit din ce în ce mai vie. Uite aşa, cu o zi înainte de ziua mea de naştere mi-a fost clar că îmi doresc să petrec simplu lângă oamenii pe care îi iubesc şi apreciez. La ce bun să aştept o supriza? La ce bun să sper că poate printr-o minune o să ne vedem şi o sărbătorim cu simplitate. Nu drăguţă, dacă vrei ceva, te mişti şi faci tu ceva ca lucrurile să se întâmple. Zis şi făcut. Am dat de veste oamenilor pe care îi iubesc şi îi apreciez că îmi doresc să ne vedem pe seara. Le-am spus cu inimă deschisă ca tot ce îmi doresc este să fim împreună şi să ne sărbătorim cu simplitate. Da, o zi de naştere fără cadouri, fără mese în oraş şi fără lucruri de complezenţă. Şi pe 7 decembrie am trăit cea mai atipică zi de naştere din viaţa mea.

15357024_10154169841001274_337927119_n

creaţie foto- Radu Daniel Ghizdeanu

Gândul este că parcă nu mai am vreme să mă pierd în lucruri de complezenţă şi formalităţi inutile.
La ce bun să am un tort de 10 etaje când eu nu pot să urc nici două etaje dintr-un bloc cu inimă deschisă? Tortul de anul ăsta a fost unul simbolic. A apărut sub formă de cadou pentru toţi oamenii prezenţi acolo şi a fost meşterit de Raluca. Da, oamenilor, a fost o delicioasă plăcintă cu mere. Să vă zic că mă uitam la noi, cum stăteam noi în patul ăla de la ceainăria cinci şi savuram ca nişte copilaşi plăcintă asta cu mere. Râdeam şi râsul era reper pentru cei care căutau locaţia. Să vă mai zic că fiecare om era primit cu aplauze. Şi nu, nu era nimic regizat şi impus. Pur şi simplu cei prezenţi acolo se bucurau real de venirea unuia de al lor. Da, oameni ăştia sunt cel mai viu dar al vieţii mele. Şi mă uit la ei şi mă simt binecuvântată pentru tot ce trăim împreună. Aplauzeeeeee, uite a venit Anne. Doamne ce frumuseţe de femeie. Îi îmbrăţişez şi mă simt o femeie bogată. Ei, i-am rugat să vină ei, fără cadouri. Unii au simţit să cumpere cadouri şi i-am onorat şi le-am mulţumit pentru că simt că au adus darurile acelea din simplitate şi nu din obligaţie. Ei, dar ce să vezi? De data asta m-am onorat de pe mine. Mi-am onorat dorinţa de-a nu deschide cadourile în văzul tuturor….aşa cum este frumos :). Da, uite de data asta am vrut să fiu o needucată şi să îmi onorez trăirea. De când sunt mică urăsc partea asta. Parcă mă simţeam obligată să deschid cadourile şi să mă bucur cu voce tare de ce am primit. Băi, acum mă uit sincer la mine. Nu am chef să mă mai simt obligată de nimic. Simt din ce în ce mai mult în ultima perioadă că nu mai am vreme să mă trădez şi să mă comport fals doar pentru că aşa zice la carte. Acum pentru mine a mă onora pe mine şi pe cel din faţa mea înseamnă să îi iau cu iubire în braţe şi să-i mulţumesc cu o privire sau cu o strângere sinceră de mână. Nu mai am vorbele la mine şi nici nu vreau să le deranjez. Uite că de data asta mă surprind parcă şi pe mine şi alerg să mă onorez. Şi da, acasă, m-am aşezat cu Andrei şi le-am deschis şi m-am bucurat că un copil. Am ales însă să nu mă mai irosesc în formalităţi pe care nu mai simt că îmi aparţin.

15424504_10154169840666274_1716742747_n

creaţie foto- Radu Daniel Ghizdeanu

A mai fost un moment delicios pe care m-am simţit binecuvântată că l-am observat. Sunt un om care observă şi câteodată intervine din inerţie. Acum m-am întrebat de două ori dacă vreau sau nu să intervin. În patul nostru din ceainărie erau multe suflete bucuroase că se reîntâlnesc. Şi să vezi discuţii peste discuţii. Eu auzeam părţi din fiecare discuţie parcă. Auzeam cuvinte. Ei şi să vezi minune. Auzeam şi pauzele. Şi de obicei în pauze uneori interveneam. Iaca acum au fost câteva momente când m-am surprins că nu vreau să intervim. Nu frate, acum nu aş fi reală dacă aş alege să intervin în pauză asta. Ce minunăţie de pauză. Ei, şi poate că a venit gând că poate oamenii se plictisesc în pauze şi că ar trebui să fac ceva. Nu fătuca dragă, şi pauză are rolul ei.

A fost o seară în care am avut vreme să mă uit la fiecare şi să-l văd că pe o minune. Doamne ce binecuvântare să am vreme să-mi văd prietenii. Doamne ce binecuvântare să văd cât de magic şi talentat este fiecare în viaţa lui. Pentru mine oamenii ăştia sunt ca un răsărit…de fiecare dată altfel, dar parcă şi mai măreţ decât precedentul. Un sentiment înalt pe care poate că nu sunt în stare să-l pun în cuvinte. Simt că fiecare are darul lui. Simt că darurile astea sunt puse laolaltă şi pas cu pas învăţăm unii de la ceilalţi şi începem să ne onorăm viaţa din ce în ce mai cu simplitate şi respect.

15327607_10154169840556274_633010412_n

creaţie foto- Radu Daniel Ghizdeanu

Am râs o noapte întreagă. Am avut momentele mele de linişte. Am avut vreme să-mi văd prietenii. Am avut vreme să îi îmbrăţişez cu o iubire pe care mi-e mai uşor să o exprim aşa. Am avut vreme să mă onorez şi să nu mai fac lucruri din complezenţă. Aaaaaa….de obicei, când pleacă un om este fain să îl conduci. Ei, ce să vezi? În seara asta am simţit că nu aşa mă onorez dacă fac ce este politicos şi făcut din obligaţie. Am simţit că sunt reală faţă de mine să conduc pe cine simţeam potrivit. Şi nu era nimic la mijloc…ci doar ce simţeam în momentul ăla. Dacă simţeam să-i spun din pat omului că îi iubesc şi să-l îmbrăţişez şi apoi să îl las să se îndrepte spre uşă singur…aşa făceam. Dacă simţeam să merg cu el până la uşă…aşa făceam. Dar de fiecare dată îmi onorom trăirea din acel moment. Şi îmi era clar că oamenii simt iubirea şi respectul meu indiferent de modul în care aleg să mă manifest.

Ei, am povestit destule. Am mai trăit multe în acea seară. Inclusiv o stare de tristeţe în drum spre casă. Mi-am dat seama că îmi doream să dansez şi asta nu am făcut. Aveam regretul ăsta şi m-a cuprins o tristeţe nebună, dar ce să-i fac…era şi ea a mea.

A fost o seară în care m-am onorat. Simt că aşa am magia să-i onorez şi pe cei din viaţa mea cu adevărat. Habar n-am către ce mă poartă viaţa, dar simt din ce în ce mai real că nu mai am vreme de lucruri de complezenţă. Simt că nu mai am vreme să mă tot ocolesc.

Sper că povestea mea să oferire şi o licărire în sufletul tău. Ştiu că este provocator uneori să ne onorăm. La mine vine des gândul că dacă cel de lângă mine se simte rănit. De ziua mea am schimbat parcă placă. Mi-am dat seama că atunci când mă onorez pe mine cel din faţa mea simte asta şi mă înţelege fix aşa cum sunt. Se naşte un moment viu între noi. De ziua mea mi-am dat seama că aşa mă simt eu vie şi pot să dăruiesc cel mai pur. Şi minunat este că oamenii percep lucrurile astea subtile. Încă un gând….avem voie să ne onorăm.

14718631_1278804948818476_1597071723721891966_n

creaţie foto: Andrei Gherasim

Ce mult m-aş bucura să povestim despre mai multe momente din astea de –ma onorez-. Ei, de ai o poveste şi simţi să o trimiţi în lume, eu primesc cu mare bucurie. Mulţumesc om fain că învăţăm să ne onorăm pe noi şi pe cei din jurul nostru. Ştiu că nu-i tocmai uşor. Căci na, zeci de ani am trăit în formalităţi. Avem voie să ne onorăm.

Povestea asta nu exclude alte manifestări. Fiecare trăire vine la momentul ei şi poate ce înseamnă acum pentru mine a mă onora peste 10 ani o să fie schimbat radical. Ce simt acum este că este măreţ să mă onorez cu ce simt în fiecare clipă, să accept şi formele de manifestare diferite de ale mele şi pas cu pas să-mi trăiesc viaţa vie şi fără obligaţii inutile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s