Povestea IEI şi întâlnirea cu Alexandrina Filip


creaţie foto: Ana Maria Popa, Andrei Gherasim şi Amalia Necula. 

Ca în orice viaţă de om, există momente în care simţi că eşti mai aproape de Dumnezeu şi poţi să-l întrebi ce-i nevoie să faci pentru a simţi împlinire în viaţa asta. Da, şi dragul de el îţi trimite lucrurile cele mai potrivite pentru sufletul tău şi al celor din jurul tău. Da, trimite binecuvântări pentru care este nevoie să munceşti ca să le aduci la viaţă, dar care vin cu o bucurie de nici nu ştiai că există pe pământ. Acum în fapt vorbesc despre trăirile mele. Am de mii de ori sentimentul că treasure hunt-ul mi-a fost dăruit de Dumnezeu într-o zi în care ne-am aşezat la o vorbă. L-am întrebat sincer ce mai am eu de mişcat ca să simt împlinirea din viaţa asta şi mi-a răspuns şi el cu cea mai mare sinceritate.

Treasure hunt-ul ăsta a venit cu un mare dar. Ne aduce de fiecare dată mai aproape de oameni. Fie că este vorba despre oamenii alături de care plecăm la drum, fie că este vorba de meşterii care ne bine primesc în casele şi poveştile lor sau pur şi simplu oamenii pe care îi întâlnim din „întâmplare” în drumurile noastre prin ţară.

Astăzi vă invit cu bucurie într-o căsuţă de meşter.  Iată-ne în treasure hunt-ul de la Cazanele Dunării. Da, ne surprinde dragul de treasure hunt şi până la Cazanele Dunării mai avem multe de trăit. După povestea vătafului caluşarilor Petre Feraru, iată-ne foarte aproape de o altă poveste.

Primim o hartă şi nici prin gând nu avem lângă ce om minunat vom sta în câteva ore.  Asta-i magia treasure hunt-ului. Ne aduce în prezenţa oamenilor şi ne arată o parte de România despre care nu ştim prea multe. Da, căci oamenii ăştia nu-s văzuţi la televizor 🙂 Oamenii ăştia aleg să-şi vadă de meşteşugul lor în linişte. Ei, de sunt întrebaţi, au aşa o bucurie să-ţi povestească despre ceea ce iubesc ei.

Au trecut orele şi iată-ne în Cezieni, Corlteşti( Olt). Când GPS-ul nu îşi mai face treaba, iaca aşa intră omul în vorbă cu alţi oameni şi pas cu pas ajunge unde are nevoie. Iată-ne cu bucurie în căsuţa doamnei Filip Alexandrina.  O curte dichisită de om simplu şi un cireş care ne tot face cu ochiul.  Îi facem şi noi cu ochiul domnului cireş şi suntem poftiţi apoi în căsuţă. Meşterul roman are o simplitate lângă care timpul pare că stă în loc. Nu-i lucru mai măreţ decât un om care te invită în căsuţa lui, îţi zâmbeşte şi începe să-ţi povestească viaţa. Îmi zâmbeşte sufletul şi simt că nu-i singurul:) Ştiu că suntem într-o viaţă uneori prea pe repede înainte, dar iaca aşa din când în când se întâmplă să ne aşezăm în linişte lângă un suflet de om care abia aşteaptă să-şi povestească viaţa cu toate ale ei.

Doamna Alexandrină pas cu pas ne pofteşte în povestea IEI. Suntem în jurul dânsei şi parcă suntem ca nişte copilaşi adunaţi în jurul unei mame. Aşteptam să-i ascultăm glasul şi povestea. Nu ştim prea multe despre dânsa. Căci asta-i şi magia treasure hunt-ului. Ne aduce lângă oameni, dar fără să ştim totul despre ei încă de la început. Redescoperim simplitatea şi frumuseţea întâlnirii unui meşter român.

Cu umorul specific omului simplu şi frumos, ne arată trusa de lucru 🙂  Simplitatea ne înconjoară. Uite că nu-i nevoie de prea multe lucruri pentru a dărui viaţa IEI. Este nevoie însă de iubire şi muncă . Doamna Alexandrina iubeşte IA şi nu ai cum să înţelegi asta până când nu îi stai în preajmă. Glasul, viaţa, inima îi sunt îndrăgostite de IE. 

Începe să ne arate din ale dânsei creaţii. Doamna Alexandrina dă viaţă IEI. A salvat multe dintre ele şi pas cu pas le-a dăruit o nouă poveste. Le-a adunat de la bătrânele satului şi a muncit din greu ca să aducă viaţa în fiecare. Fiecare cuvânt este încă o nouă dovadă de iubire pentru IE. Fiecare IE are povestea ei şi măreţ este că timpul stă lângă noi.

În mâinile noastre se odihnesc poveştile.

Frumuseţe grăitoare. Primim în dar povestea fiecărei cusături. Da, fiecare cusătură are povestea ei. Se face linişte. Nu prea avem ce cuvinte să spunem. Din când în când ne facem curaj şi spunem la vederea iei câte un „Doamne, cât de frumoasă este”. Nu trec două minute că apare o nouă ie şi pare că şi aceasta este parcă şi mai frumoasă decât cealaltă. Parcă dint-o dată limbajul noastru s-a schimbat. Ştim a zice cam atât „Minunat”, ” Doamne, cât este de frumoasă „, „Oooo”. Hai să vă arătăm şi vouă câteva poveşti.

Parcă nu se mai satură sufletul de atât de multă frumuseţe. Apăi să tot taci lângă un astfel de om. 

Doamna Alexandrina ne aduce aminte de bogăţia femeii. Femeia îmbraca frumuseţea în cele mai simple contexte ale vieţii ei. Şi nu era nevoie de o ocazie specială ca femeia să îmbrace cu respect IA. Din vorbă în vorbă aflăm povestea femeii care avea vreme înainte de cununie şi îi realiza soţului cămaşa. Da, avea vreme draga de ea să pună toată iubirea şi priciperea ei într-o bucată de material pe care bărbatul avea să o poarte în ziua nunţii. Iubirea vorbea atunci cu simplitate.

Petrecem ore bune în preajma acestei femei şi gândul pe care îl tot avem acum este că suntem un popor norocos căci încă mai avem pe lângă noi astfel de oameni. Da, care sunt dispuşi să ne primească în casa lor şi pas cu pas să ne spună poveştile adunate peste ani şi să ne zâmbească cu inimă deschisă. Într-o lume în alergare, câteva ore de linişte în preajma unui om cum este doamna Alexandrina Filip merg la suflet.

Ei şi când chipurile oamenilor mai şi grăiesc despre cum le sunt interioarele…..să tot trăieşti şi să mergi mai departe. 

Multe ne-au văzut ochii şi ne-au auzit sufletele în această zi. Doamna Alexandrina ne-a pus faţă în faţă cu povestea IEI şi îi suntem recunoscători pentru câte am mai trăit împreună. Am avut sentimentul că aici fiecare cuvânt vorbea despre iubirea dânsei pentru ie, pentru frumuseţe, autentic şi simplitate. Doamna Alexandrina a muncit din greu şi simt că de multe ori a lăsat lucrurile vieţii pentru a se îndrepta cu iubire către ie. A dat viaţa multor ii. A redat viaţă parcă şi mai multor. Le-a adunat din poduri vechi, le-a readus la viaţă şi a continuat să le respecte. Măreţ să petreci măcar o dată în viaţă câteva ore în prezenţa unei astfel de femei. 

Mulţumim căci iată am dat mâna cu aşa poveşti măreţe.

Mulţumim din inimă pentru timpul ăsta magic petrecut în căsuţa doamnei Alexandrinei Filip. Multe am mai avea noi de povestit, dar iaca aşa mai avem drum lung de trăit. În câteva ore vom sta pe ponton lângă Cazanele Dunării. Până atunci însă o îmbrăţişăm cu multă iubire pe doamna Alexandrina Filip. Îi mulţumim pentru timpul ăsta magic în care ne-a bine primit. Este măreţ să descoperim că avem astfel de romani în această ţară. Da, şi stau în linişte şi îşi văd de meşteşugul lor. Nu le este deloc uşor. Căci viaţa vine cu toate ale lor. Dar uite câtă iubire găseşti în interioarele lor. Doamna Alexandrina este o femeie plină de iubire. Însufleţeşte IA şi nu trebuie să ne crezi pe cuvânt. Mergi şi stai de vorbă cu dânsa şi ai să descoperi câtă iubire poartă femeia aceasta pentru IE, tradiţie şi frumos.

Bem o gură de apă rece de la fântână. Mai trecem o fugă pe la atelier. Aflăm că aici, la final de săptămână, încă se mai strâng femei şi copii care vor a învăţa acest meşteşug.  Doamna Alexandrina Filip dăruieşte din ce a dobândit într-o viaţă de om. Vă mulţumim pentru tot ce ne-aţi arătat şi pentru timpul magic petrecut lângă un om atât de simplu şi de frumos.

Vă îmbrăţişăm şi să ne vedem cu bine. Vă invităm cu bucurie pe pagina Treasure Hunt-ului pentru alte călătorii şi momente de simplitate românească.  Mulţumesc domnului Ionel Cococi pentru că mi-a recomandat să o vizităm pe doamna Filip Alexandrina. Prin oameni ajungem la oameni.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s