Camera de lângă inimă


Alexandra a auzit în copilărie de mii de ori că este un copil ambițios. Mi-e super clară vocea doamnei Crican( învățătoarea mea) care îmi grăia mereu și mereu că sunt un copil foarte ambițios. Mi-e super clară imaginea aia din clasa a 8-a când pe caietul cu amintiri de la colegi și de la profesori era scris cu litere de aur parcă: ” Ramai aceeași fetiță ambițioasă pe care o cunoaștem noi”. Da, iaca așa fetiță ambițioasă a crescut și iar a crescut. Dragă de Alexandra a crescut și a rămas mereu cu ideea că este o fetiță ambițioasă. Iaca așa an la rand mi-am respectat brand-ul de fetiță ambițioasă. Au trecut anii. Au trecut examenele. Au trecut clipele. A trecut iubirea din adolescență și iată că Alexandra își păstrează cuvintele în continuare. Când și când dragă de ea își amintește că este o fetiță ambițioasă. Fetiță ambițioasă crește mare și devine femeie. „Tu ești o fetiță ambițioasă” îi rămâne în structură. Când este liniște, aude cu multă claritate vocea care îi amintește că este o fetiță ambițioasă.

Cuvintele astea se aud chiar și în cea mai mare gălăgie. Este ceva mult prea aproape de inimă ca să nu fie auzite. Da, sunt lucruri care se cuibăresc lângă inimă și oricât de gălăgie mi-ar fi în exterior, lucrurile acelea reușesc să fie auzite de inimă. Da, cred de multe ori că lucrurile astea au o camera în aproapiere de inimă. Stau ele liniștite acolo și din când în când se deschide ușa camerei și rând pe rând ies lucrurile astea la o vorbă cu inima. Și da, în lumea din afară poate să fie mare gălăgie, în inima este liniște și lucrurile astea se aud cu multă claritate. Uneori ușa de la camera de lângă inimă se deschide fix când ai nevoie. Da, pățesc ceva, mă întristez și pare că îmi pierd orice speranță…când ce să vezi? Se deschide ușă de la camera de lângă inimă. De aici se aude vocea blândă a bunicii care îmi grăiește că are încredere în mine. Vocea se aude din camera de lângă inimă și îmi grăiește să am încredere în mine chiar și atunci când mi-e greu și pare că viată mea o ia tare rău la vale. Uneori ușa de la camera de lângă inimă se deschide când nu prea că am nevoie de lucrurile de aici. Da, pai în camera asta de lângă inimă pare să fie de toate. Aici sunt și vocile acelea care iți amintesc că ești puternică și ambițioasă. Tu acum chiar că nu ai nevoie de cineva care să-ți spună cât de puternică și ambițioasă ești. Parcă ai vrea să se deschidă o altă ușă si să iasă de aici cineva care are vreme să tacă și pur și simplu să te asculte. Da, să te asculte fără să pună presiuni nebune pe tine. Doamne, câte presiuni vin din camera asta de lângă inimă uneori. Nu știu cum se face că au intrat aici tot felul de lucruri. Stau ele aproape de inimă, chiar dacă eu le tot spun că nu am nevoie de ele. Îmi tot dau seama că lucrurile astea din camera de lângă inimă sunt ca niște semințe pe care le-am tot lăsat să crească. Unele sunt din adâncurile mele. În camera asta sunt darurile mele din adâncuri. Când se întâmplă să uit de ce încă mai respir, se deschide ușa de la camera cu lucrurile de lângă inimă și în liniște îmi este amintită menirea mea. Unele lucruri sunt din adâncurile celor care mă iubesc și care au ales să vadă tot ce este mai bun în mine. Da, și iaca așa oamenii astia au avut vreme să-mi grăiască si să lase cuvintele lor să se așeze în camera de lângă inimă. Mi-au grăit cu atât de multă iubire și convingere că eu i-am crezut și i-am lăsat să-și lase cuvintele în camera de lângă inima mea. Când și când cuvintele lor se aud parcă în tot corpul.

În camera de lângă inimă își fac loc și cuvintele alea care au făcut sufletul meu să sufere. Le-am auzit venind către mine cu atât de multă durere și suferință că le-am crezut atât de mult și le-am lăsat să se așeze în camera asta de lângă inimă. Unele au fost grăite de oamenii care din prea multă iubire, m-au văzut mereu mică și firavă. Ei, dar aici în camera asta de lângă mine sunt și lucrurile acelea pe care le-am grăit cu multă încredere în clipele de disperare. Da, uite că în camera asta de lângă inimă s-a cuibărit și „Uite, vezi că nu ești în stare. Vezi că ești o fricoasă. Nu ești iubită.” Cuvintele astea care au venit de la mine sunt cele care atârnă cel mai greu în camera asta de lângă inimă. Să nu zic de momentele alea în care aleg ele să deschidă ușă si să iasă afară.  Cuvintele astea sunt super grele. Uneori camera stă într-o parte din cauza lor. Sunt prea grele ca draga de cameră să rămână pe picioarele ei. Ah! Am uitat să va povestesc cum este în camera asta de lângă inimă. Uneori chiar cred că de amenajarea ei s-a ocupat cel mai mare arhitect din lume.  Nu știu cum se face că acum nu prea este vreme de intrat în camera de lângă inima mea. Pare că suntem în curățenie. O voce blândă ne șoptește că fiecare om are o astfel de camera în interioarele lui. Este nevoie să ne cunoaștem camera noastră și apoi să plecăm să colindăm și în alte camere. Mie mi-e clar că această camera este o binecuvântare pentru mine. Are mii de sentimente, trairi, emoții care să mă ajută să mă mișc ca omul. Da, în camera asta este tot ce am lăsat eu să între. Până când și „Uite, vezi că nu ești în stare. Vezi că ești o fricoasă. Nu ești iubită. ” tot de mine au fost lăsate să între. Când și când văd lucruri ieșind din camera de lângă inima. Ies unele pentru totdeauna. Unele însă pleacă pentru o vreme, îmbracă hăinuțe noi și apoi revin cu alta viață în camera de lângă inima mea. De curând inima mea a auzit clar că din camera de lângă inimă a plecat ” Ești o fetiță ambițioasă”. Am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare. Ce se va întâmplă cu fetiță care a devenit femeie și care s-a obișnuit atât de mult cu ” Ești o fetiță ambițioasă”? Liniște pentru multă vreme. Genial este că atunci când lucrurile pleacă din camera de lângă inimă nu poți să cunoști dacă ele se mai întorc cu altă viață sau pur și simplu au plecat pentru totdeauna. Se întâmplă să plece din camera asta lucruri pe care le iubești atât de tare de crezi că acum că ele au plecat tu nu prea mai ai rost. Ei, rostul se tot găsește pentru că în camera asta de lângă inimă intră zilnic noi și noi lucruri.

Au trecut multe săptămâni de trăit fără ” Ești o fetiță ambițioasă”. La început mi-a fost greu să accept că mi-a plecat ” Ești o fetiță ambițioasă”. Apoi pas cu pas am văzut că pot să trăiesc câteva zile și fără ” Ești o fetiță ambițioasă”. Apai parcă fix atunci când am renunțat, iaca așa uite ce îmi văd ochii….Se întoarce ” Este o fetiță ambițioasă”. Merge cu încredere către camera de lângă inimă. „Ești o fetiță ambițioasă” are acum o hăinuță diferită. Nu știu cum se face că în vremea în care s-a întors ” Ești o fetiță ambițioasă” eu eram la ușa camerei de lângă inimă. Venisem aici să șterg praful. Mi-a făcut semn și m-a rugat să nu intru în camera încă. Pare că vrea să vorbim. Mă uit la ” Ești o fetiță ambițioasă”. Are haine noi. O recunosc căci o știu foarte bine, dar nu-i nici pe departe cum o știam eu. ” Ești o fetiță ambițioasă” mă invită să stăm puțin de vorba.

Ea: Poate că te întrebi de ce am revenit după atât de multe zile. Am avut nevoie de timp ca să văd cu adevărat care mi-e menirea mea lângă tine. Uite, în timpul ăsta cât am stat departe de tine mi-am dat seama de multe lucruri. Mi-am adus aminte de începuturile mele. Mi-am adus aminte că ție iți era grăit „Ești o fetiță ambițioasă”, te ambiționai parcă și mai bine și la final de an tot premiul al II-lea primeai. Simțeai că undeva la mijloc este o nedreptatate. Sufereai enorm și simțeai că ai fost mințită. Pe atunci suferințele se simțeau altfel. Te simțeai păcălită.  Abia în clasa a opta ai simțit dreptatea când a venit Capacitatea. La început au fost niște  cuvinte ajunse la tine aparent din întâmplare. Veneau și te intrigau. „Oare chiar sunt eu ambițioasă?” te tot auzeam cum iți grăiai. Ai crescut și ai tot vrut să-ți demonstrezi că ești ambițioasă și că reușești cam tot ce iți propun. Uneori ai riscat prea mult din tine. Uneori te-ai blocat și ai stat cu lunile pe loc…

Ea: Te înțeleg. Iți înțeleg toate luptele. Iți înțeleg toate durerile și fericirile. După cum mă vezi acum am haine noi și sunt gata să intru în camera de lângă inimă. Am haine noi și acum vin fără nevoia să demonstrăm că tu ești o fetiță ambițioasă. Știi tu că uneori ambiția asta te-a oprit să vezi ce este în jurul tău. Ai avut o pasiune, un vis, o dorință, un plan și pentru că tu te-ai învățat cu ” sunt o fetiță ambițioasă”, te-ai ambiționat să le duci până la capăt și uneori ai refuzat să te uiți în stânga și în dreapta din vreme. Ei, uneori ambiția asta ți-a făcut și rău.

Eu: Știu ce zici, dragă mea. M-am luptat să-mi demonstrez că nu renunț așa ușor, că eu sunt în stare…Doar aveam de păstrat un brand 🙂 de „fetiță ambițioasă”. Acum ce se mai întâmplă? Cine ești tu acum? Pare că ” Ești o fetiță ambițioasă” a plecat definitiv. Tu acum cine ești? Ce iți dorești să grăiești inimii din camera de lângă inimă?

Ea:  Acum mi-e clar că nu mai am energie să demonstrăm că suntem o fetiță ambițioasă. Acum este vremea să privim în stânga și în dreapta fără excluderi. Da, înțeleg că avem niște planuri și niște idealuri. Realitatea este darnică și uneori dacă ne prindem prea mult de un plan, excludem frumusețea realității care se tot joacă sub privirile noastre. Eu acum sunt ” Femeia care are încredere și merge zilnic cu ochii deschiși”. Cat am fost plecată mi-am dat seama cat de fain iți este ghidată viată. Mi-am dat seama că avem nevoie de ochi deschiși zilnic. Ai pasiuni. Ai proiecte mărețe. Ai iubiri. Ai lucruri care simți că te definesc. Ai planuri și decizii pe care simți să le duci până la capăt. Uite, rolul meu de acum este să iți șoptesc zilnic că ” Ești femeia care are încredere și merge zilnic cu ochii deschiși”. Pentru o perioadă o să ies zilnic din camera de lângă inimă și am să-ți grăiesc că ești o femeie care are încredere și care merge zilnic cu ochii deschiși. Să te pregătești ca viața ta să capete măreție. La început poate că o să fie provocator să mergi minut cu minut cu ochii deschiși. Apoi pas cu pas o să vezi că asta ești tu și așa este măreț să se întâmple. Da, eu o să ies la început pe fiecare zi să-ți amintesc. Vocea mi-e și mie în formare. Am fost învățată mulți ani să ies să grăiesc ” Ești o fetiță ambiăioasă”, iar acum misiunea mea este diferită. Mă simt tare bine în hăinuțele astea noi. Simt că împreună putem să trăim liber cu adevărat. Da, fără excluderi și fără să eliminăm un drum doar pentru că nu avem curajul să vedem cât de liber întinde el brațul către noi. 

Eu: Mulțumesc. Tot vedeam de la o vreme că viața mea îmi oferă binecuvântări pe care nici nu aveam curaj să le visez. Uite că acum mi-e clar că viata asta trăită cu încredere oferă măreț și îmi tot deschide zilnic privirea către ceea ce este mai potrivit pentru mine.

Am lăsat-o să între în liniște în camera de lângă inimă și abia aștept să o aud în zilele care urmează ” Ești femeia care are încredere și merge zilnic cu ochii deschiși” Poate că la început o să-mi fie mai greu să cred că merit o așa o viață. Promit însă ca în fiecare zi să culeg confirmări și pas cu pas să mă conving că merit o astfel de viață trăită cu încredere și zilnic cu ochii deschiși.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s