Creație foto: Andrei Gherasim

Este dimineață și o bucurie șade lin prin interioarele mele. În grădina din fața blocului, păsările și-au început viața și cântecul. Poate pun și ele de o masă împreună de sărbătoare. Căsuța mi-e curată și corpul mi-e odihnit. Am avut timp de mine. Am avut timp de el. Am avut timp de noi. Este dimineață și abia ce mi-am trezit corpul că în sufletul meu s-a și cuibărit un gând. Doamne, câtă viață aduce gândul acesta cu el. Doamne, ce binecuvântare să-l simt al meu și să mă fac responsabilă de el.

Ziua Paștelui mă surprinde cu o viață lină. Am ce pune pe masă și mai ales… am ce pune în suflet. Aseară mi-am simțit prietenii aproape. Ne-am trimis filmulețe cu slujbele pe care fiecare le auzeam de la geam. Am simțit că nu sunt singură. I-am simțit aproape în îndepărtare. Mama mi-e sănătoasă. Tata mi-e sănătos. Surioara mea crește mare și iubitoare. Bunicul s-a mutat de mult la câmp lângă oile lui și din când în când mi-l imaginez sub nucul de lângă căsuța lui lină din câmp. Mătușile mele înfloresc și dăruiesc. Andrei este mai alături de mine ca nicicând. Sunt sănătoasă. Piciorul nu mă mai doare. Simt sănătate în toate interioarele mele. Sunt binecuvântată să mă fi născut într-o familie care onorează sărbătoarea Paștelui. De multe ori, în anii copilăriei, ai mei mă învățau iubirea în aste zile. Și era o iubire simplă și fără fortari. Totul lin.

Zâna Pătrunjel are zile în care simte că viață trece pe lângă ea. Da, eu sunt uneori zâna Pătrunjel. Simt unele zile cum fug pe lângă mine. Nici eu nu știu unde se grăbesc. Unde mă grăbesc eu? Nu știu, doar știu sentimentul acela de final de zi când parcă toată viață din mine plânge căci mi-am lăsat ziua să se ducă fără să respir măreț în asta viață. Și da, să știți că zâna Pătrunjel simte că tot ce avem este ziua de astăzi. Nu-mi pot permite să zic: Las că trăiesc mâine! Nuuuuu. Că tot ce am este astăzi, și nici astăzi nu se știe dacă este tot. La ce bun să-mi risipesc zilele cu gândul la un mâine mai înfloritor?

Zâna Pătrunjel are zile în care se trezește cu noaptea în cap, dar cu lumina vie. O trezește câte-un gând. Gândul bate la ușa sufletului, își spune vorba și apoi pleacă în ale lui. Eu îl ascult și simt cum își face lăcaș în suflet. Se face liniște. Închid ochii și simt gândul acela cum începe să dăruiască. Doamne, ce bucurie aduc gândurile astea venite în miez de dimineață. Zâna Pătrunjel simte bucuria, doar că privește către ceas și simte că ar mai merge o ora de somn. Închide ochii. Somnul nu vrea să vină. Păi cum să mai dormi, mai fată, când deja ai fost trezită de un gând? Cum poți tu să mai dormi când corpul s-a trezit la gândul că bucuria poate să pășească așa blând în lume prin tine? Hai să ne apucăm de treabă. Trezirea dragă mea. Apăi să știi și tu de aici înainte, dragă zână Pătrunjel, când un gând măreț bate la ușa sufletului, nu mai este loc de adormit. Trezirea, dragă mea și hai la drum.

Zis și făcut. Zâna Pătrunjel s-a ridicat cu gândul, a băut o gură de apă, a gustat din cozonacul care nu prea a crescut și s-a așezat să pună totul pe hârtie. Hai să scriu cine m-a trezit în ziua de Paște. Este un gând care a mai trecut pe la mine, dar nicicând nu m-a trezit în halul asta. Este un gând care a mai tot trecut pe la mine, dar nicicând nu s-a oprit să stăm așa de vorbă.

– Ce vrei tu de la viață ta, mai zână Pătrunjel?

– Ei, dar ea ce vrea de la mine? răspund eu gândului într-o doară.

Ioi, dar ce întrebări ai și tu, mai gândule. Hai bine, acum dacă tot m-am trezit, hai că îți răspund. Uite, visez de mică să fiu alături de natură. Să respir în fiecare zi prospețimea aerului de lângă copaci. Să mă așez cu picioarele în iarbă și să tac. Vreau să îmi cresc copiii pe pământ și lângă natură. Visez cu ochii deschiși la momentul venirii lor pe lume. Slava aia care îmi inundă corpul de femeie. Doamne, ce bucurie. Vreau să dau naștere. Visez la o viață în care să-mi dăruiesc timp. Uneori o am, uneori o dau în schimbul altor lucruri. Vreau mult să fiu printre oameni. Uneori Dumnezeu mi-a șoptit că misiunea mea în astă lume este să aduc oamenii împreună. Am auzit și m-am așezat la lucru, iar viață mi-a arătat așa blând că mă simt pe drumul meu când aduc oamenii împreună în spațiul acela lin și blând de călătorie. Știi ce, vreau să am dimineți cum este această…uite, cum stau de vorbă cu tine, vreau să stau de vorbă cu mai multe gânduri treze. Vreau să mă opresc atunci când ceea ce vreau de la viață nu se mai găsește în viață. Cumva, să știi, drag gând, am unele zile în care simt că alerg prea mult. Când în colo, când în colo, și mult prea puțin aici. Mi-ar plăcea să știu să mă opresc la timp.

Simt clar că viața mea este printre oameni. Vreau ca prin ceea ce sunt eu în fiecare moment să pun în legătură omul cu simplitatea, frumosul, magia… și da, totul să se întâmple natural și simplu. Fără forțări și presiuni de creștere divină. Divinitatea crește în noi în clipele de simplitate lină.

Mai gândule, ce mi-ai făcut tu mie cu această întrebare. Ioi, dar îți mulțumesc, să nu mă înțelegi greșit. Îți mulțumesc. Vreau să rămân aproape de ceea ce am descoperit că iubesc și să îmi deschid viața către noi iubiri. Vreau să mă găsesc în fiecare zi. Vreau să am zile în care să fiu conștientă de timpul meu. Vreau să am curaj să mă port în viață cu măreție și să îmi grăiesc mereu adevărul. Vreau să călătoresc și să aduc oamenii împreună cu simplitate. Vreau să am o familie lină și iubitoare de natură. Vreau să șed des în natură…cu picioarele în iarbă și cu trupul la aer lin. Vreau să mă respect. Vreau să trăiesc liberă să primesc tot ce am nevoie în fiecare secundă și să am curajul să recunosc când am greșit. Vreau să îl iubesc pe el și să învățăm amândoi să ne stăm alături. Pot tot ce vreau, doar să mă trezesc mai des 🙂

– Ești gata să duci gândul de astăzi în realitate?

Da. Sunt gata. Prea trează sunt datorită lui că să nu îl duc în lume. Hai să îl grăim că să își prindă aripile. Da, căci un gând grăit, are toate șansele să-i crească aripile. Bun, zâna Pătrunjel iubește povestea. A scris până acum cartea vie pentru mai mulți oameni. A citit povești ca și când Dumnezeu o ținea de mâna. Zâna Pătrunjel iubește povestea. Da, iubesc poveștile cu toate interioarele mele. Povestea este o parte sfântă a vieții mele, iar orice poveste grăita, plantează în inima cititorului un strop de speranță. Iubesc poveștile și graiul lor. Grăiesc lin și fără de forțări despre măreție. Astăzi, un gând m-a trezit. Este gândul acela în care zâna Pătrunjel se pune pe călătorit cu desaga plină de povești. Zâna Pătrunjel vrea să-i adune pe micuți în jurul poveștilor. Și da, uite hai că spune tot. Zâna Pătrunjel se visează în cătune uitate de lume, se visează lângă copii care nu sunt vizitați des, lângă suflete care poate nu au văzut în viață lor o carte ilustrată, lângă suflete care nu adorm seară cu povești și care merită MAI MARET. Da, zâna Pătrunjel o să se așeze în cătune unde povestea nu ajunge des. Vreau să merg lângă copii care merită să asculte o poveste. Mă visez printre ei. Visez cum sunt cu un alai de oameni care vor să facă bine. Da, ne adunăm împreună în jurul poveștilor. Ne privim. Ne îmbrățișăm. Ne ținem de mână. Ne sărbătorim întâlnirea. Ținem în brațe câte un copil care poate a și uitat cum șade sufletul într-o îmbrățișare. Citim și lăsăm poveștile să ne aducă împreună. Suntem suflet lângă suflet. Suntem. Poveștile ne aduc împreună. Cei mici zâmbesc și așa de iubiți se simt. Un om mare plânge. Nicicând nu a mai văzut atât de multă liniște adunată lângă niște suflete care primesc poate pentru prima oară o poveste. Da, orice copil merită să i se citească o poveste. După ce citim, ne așezăm la masă. Hrănim și sufletul și corpul. Cei mici mulțumesc pentru masă. Poate că mâine nu vor mai avea așa o bogăție, dar se bucură pentru astăzi. Astăzi zâna Pătrunjel și prietenii ei au fost aici. Da, au dăruit o poveste și o masă caldă. Da, au dăruit ei mai mult și au și primit mai mult decât încape în aste cuvinte. Da, și zâna Pătrunjel o să tot călătorească și o să atingă blând suflete de copil. O să se așeze lângă ei și o să le citească o poveste. Apoi o să mâncăm împreună. O să ne ținem în brațe. O să ne mângâiem. O să învățăm împreună despre viață. Zâna Pătrunjel va avea mereu în tolba ei o activitate de învățare. Cei mici vor învață ceva, căci educația ne este șansa în asta țară. Cei mici au dreptul la educație și la zbor. Am zis.

Încep călătoria aceasta în prima zi în care se termină izolarea. Zana pătrunjel pleacă la drum cu tolba plină de povești. Până atunci, hai să ne adunăm. Cine simte să se alăture acestei călătorii, să-mi scrie. Dacă știți copii care au nevoie de o astfel de poveste, aștept cu drag un cuvânt de la voi. Hai să construim împreună. Va iubesc și va mulțumesc pentru că am putut astăzi, în ziua asta sfânta, să împărtășesc cu voi un astfel de gând.

Voi începe călătoria și am să va invit și pe voi să va alăturați după cum o să va simtă sufletul. Zâna Pătrunjel va așteaptă în călătorie. Putem merge împreună la cei mici. Puteți să va dăruiți din timpul vostru pentru a meșterii niște bucate gustoase ce se vor află pe masă celor mici. Puteți să dăruiți cărți pe care poate cei mici de acasă de la voi, vor să le dăruiască unor micuți care nu au nici măcar o carte de povești în căsuța lor. Puteți să veniți să îmbrățișați un copil și să îl învățați ceva bun pentru viață asta. Vom face ateliere de creație pentru ei și tu te poți implică în partea de educație. Hai că binele se construiește împreună.

Hristos a înviat! Abia aștept să ne vedem în călătorie. Zâna Pătrunjel va îmbrățișează și abia așteaptă să ne vedem cu poveștile la drum spre inima de copil.