Eroii mei…SUNT PĂRINȚII


Este târziu în noapte. Frigiderul scoate niște sunete ciudate. Eu nu am somn. Tocmai ce am terminat sportul și am făcut o baie lungă. În baie îmi tot treceam imagini ale zilei de astăzi. Hai că nu mai tac. Încep.

La urechile mele au ajuns acum pe seară niște vești ale momentului. Și m-am crucit. Respect părerile oamenilor, doar că simt că uneori plecăm prea mult pe cărare și ratăm esențialul. Acum hai că recunosc, și mie îmi plac enorm cărările, dar până la un punct. Adică… până la cabană. Celelalte, ne îndepărtează de realitate și ne poartă parcă mult prea departe de noi.

Am zis la început de rânduri că nu mai tac. Bun. Așa fac. Stai să îmi reglez o lecuță vocea. Este ceva mult prea important pentru a spune pe o voce prea joasă. Cuvintele astea merg cântate. Voce n-am, dar putere da. Bun. Încep. EROII MEI…SUNT PĂRINȚII.

Oameni, nu știu dacă s-a auzit și până la voi, dar mai zic căci văd că îmi place mult cum sună 🙂 EROII MEI…SUNT PĂRINȚII. Ai mei, ai tăi, ai fiecărui copil din lumea asta. Cum așa? De unde vin cuvinte astea? Hai să le luăm pe rând.

Astăzi am vorbit cu un băiețel de la grădiniță. Este un băiat cât un zâmbet. Am trăirea că atunci când el rade, întreaga viață din mine se trezește. În fața acestui zâmbet, parcă n-am dreptul să dorm. Zâmbetul lui mi-e clar că este o binecuvântare pentru pământul acesta. Astăzi l-am găsit vesel. Era în pat și se juca. Tocmai a terminat de construit un labirint și se juca în pace. Nu l-a încurcat telefonul meu. Nu a început să strângă jucăriile din jurul lui. Nu a început să își aranjeze freza. La el în suflet era curățenie. A continuat joaca, iar eu eram un om care se bucura de prezența lui. M-a primit cu multă iubire în jocul lui și am petrecut minute line împreună. Relaxat, zâmbitor, fericit și plin de încredere. Mi-a povestit despre zilele lui pe bicicletă. Merge fără roți ajutătoare și este deja un mare explorator. Vorbește, iar eu aud cuvinte noi. Risc să mă bușească plânsul pentru că îmi dau seama că el în ultima perioadă a crescut enorm, iar eu, ca educatoare, nu am fost lângă el fizic. Tac din minte și mă readuc iar lângă el. O minunăție de copil. Se întinde pe pat. Își rezeamă capul cu mâna și vorbește relaxat. Doamne, câtă relaxare și liniște într-un copil. Mă uit la el și mă simt binecuvântată că am șansa să îi fiu alături în călătorie. Ne jucăm. Da, suntem la distanță, dar am învățat să ne aducem împreună. La un moment dat aud vești că tăticul lui tocmai ce a scos pâinea de la cuptor. În plus, băiatul cel magic mă anunță că tot tăticul lui a făcut și o supă crema de morcov. Mai stăm puțin și le urez poftă bună. Mai vobesc puțin și cu mămica. Tot așa. În fața ei simt o umanitate de îmi vine să mă înclin. Le urez poftă bună și închid.

Închid telefonul și deschid gândurile. Îmi zic. Da, părinții sunt eroii mei. Da, EROII MEI…SUNT PĂRINȚII.

Aș vrea să o spun fiecărui părinte în parte. În perioada asta i-am văzut cu adevărat. Până acum, ne vedeam fugitiv uneori. Veneau și plecau de la grădiniță. Le simțeam sufletul bun. Căci da, sufletul bun se simte și într-o clipă. Erau ei supereroii mei și înainte de izolare, dar acum au mii de alte puteri.

Doamne, la câtă iubire am fost expusă în perioada asta. Sunt recunoscătoare și mă înclin. Părinții sunt eroii mei. Mi-au ajuns la ureche multe povești în perioada asta. Sunt mulți părinți care au avut provocări, probleme la job, nopți nedormite, concedieri, răscoliri și sentimente de vinovăție. Sunt mulți părinți care au simțit vinovăție pentru că își doreau ca în perioada asta să petreacă mult mai mult timp cu ai lor copii, dar job-urile strigau la ei. Eu vreau să vă zic că VOI, PĂRINȚII, SUNTEȚI EROII MEI.  

Nici nu vreau să îmi imaginez ce era în sufletul acela de mamă care poate nu închidea un ochi toată noaptea căci se gândea cum o să se mai descurce mâine și cum o să arate viitorul pentru ea, copilul și familia ei. Doamne, câte mămici și câți tătici n-or fi adormit plângând în perioada asta. Doamne, câtă durere or fi purtat părinții în camerele lor, gândindu-se că nu sunt părinții cei mai buni pentru copiii lor, gândindu-se că nu au reușit să se împartă deloc bine între job și copil. Doamne, câte lacrimi și câte dureri rămân fără poveste. Vă spun că vă simt. Așa, departe cum sunt eu. Vă simt pe toți și va mulțumesc din inimă. Vreau să vă zic că sunteți minunați și că perioada asta nu a făcut nimic mai mult decât să vă transforme în niște super eroi. Habar n-am dacă toată lumea crede în voi, dar eu cred. Și cred cu atât de multă putere că nici nu am cum să explic. Oricum, cred că nu-i nimic de explicat. Pur și simplu. Voi, părinții, sunteți eroii mei.

Hai să va spun de ce. Tu, mămică dragă, crezi că nu te-am văzut că te-ai îmbrăcat în multe zile în zână? Ba da, te-am văzut că te îmbrăcai în zână și dansai cu fetița și băiatul tău. Da, într-o zi chiar și tăticul a fost zân. V-am văzut. Și da, simt că poate și în sufletele voastre erau neliniști. „Cu ce plătim întreținerea? Oare vom mai avea proiecte plătite și luna următoare? ” Da. Multe trăiri erau cuibărite sub costumele de zână și de zân, dar voi erați acolo. Și acolo ați rămas în toată perioada asta. Iar pentru mine tu, zână și zânule, sunteți super eroii mei.

Tu, tăticule care zilnic reglai camera video ca noi să le vedem pe fete mai bine, stăteai lângă ele și la primul semn de nevoie de ajutor, erai acolo cu totul. Tu, tăticule, care te-ai bucurat  de fiecare reușită a celor mici. Tu, tăticule, care ți-ai luat fetele în brațe în fiecare zi în care erau triste în întâlnirile noastre de pe zoom. Tu, mămică, îți mulțumim pentru fiecare mângâiere, pentru fiecare poveste spusă fetelor cochetelor, pentru fiecare mâncare gătită cu atât de multă iubire și adevăr, pentru fiecare rugăciune trimisă către Dumnezeu pentru fetele tale. Da, voi sunteți eroii mei.

Oho. Hai că te-am văzut și pe tine. Da, da, pe tine. Tu, tăticule magic, care într-o zi te-ai decis să dăruiești fetei tale niște puiuți de rată și de găină. Da, stăteai la bloc, dar ce să faci… Dragostea încape și în spațiile mici. Uite așa, puiuții de rață și de găină au învățat un copil despre iubirea unui tată. Să va zic că vă iubesc și că vă apreciez? Eu vă zic din toată inima. Stați că mi-am mai adus aminte de un moment. Eram în întâlnire pe zoom. Cea mică lua micul dejun și noi cred că vorbeam despre cifre. Mămica s-a așezat lângă cea mică și a ajutat-o să mănânce un ou fiert. Îi dădea cu o linguriță din oul acela fiert perfect ca să fie cu zeamă aia deliciosă. Ioi, ce aveam sub privirile mele. Parcă toată iubirea din lume era așezată în lingurița și în gestul acela. Da, voi sunteți super eroii mei.

Văleleu, este ora 1:42 și eu încă mai am idei. Mai stau ce să fac. A venit vremea super eroilor. Somnul să mă mai aștepte. Pot să dorm și în altă noapte.

Îmi aduc aminte de vocea ta, mămică. Da, cum îmi povesteai tu că ai vrea să faci mai multe pentru fetița ta. Da, că ai momente când te simți vinovată că nu poți sta mai mult timp cu fetiță și băiatul tău. Da, că ai de lucru enorm de mult și că nu știi cum să le mai împaci. Te înțeleg. Vreau să îți zic, că dincolo de toate aceste lucruri, tu ești super eroul meu. Tu și cu al tău soț. Îmi aduc aminte când am vorbit în ziua aia în care și tu și fetiță ta erați pe covor. Atât de naturală și simplă ne-a fost vorba. Ea aproape că a adormit la poveste. Tu te auzeai prin casă cu toate treburile din lume. Tu cu ale tale mâini, făceai de toate, dar când draga de fetiță zicea că îi este foame, apăreai, nu știu cum, într-o clipă, să îi aduci o banană ca nu cumva cea mică să fie deranjată nici măcar câteva minute de la poveste. Să știi, că eu în gestul ăla am văzut un super, super, super erou. Și da, cu siguranță merităm mai mult timp lângă cei mici, dar ceea ce ne face super eroi sunt aceste simple momente de simplitate pură. Aaaaa. Astăzi am vorbit iar. Tu nu erai acasă. Incepusei jobul și offline. Tăticul era. A zis cu atât de multă iubire: „ Sunt eu cu ei. Am eu grijă de ei.”. Nici nu știam că există așa fraze pline de iubire. Cuvintele astea erau izvor de iubire, iar pentru mine a fost ca acel moment în care stai în fața muntelui la răsărit și nu te mai saturi să îi admiri măreția. Și da, dragă mea fetiță a început să cânte. Mi-a zis că știe cantecelul de la mami. Superbă ea, superb cântecul și SUPERBĂ TU. Am trăirea că ai făcut și ai fost atât de multe. Da, tu clar ești super eroul meu.  Și nu știu cum se face că și tăticul tot un super erou este. Da, voi sunteti eroii mei.

Da, tu, mămică dragă care intrai în fiecare zi pe zoom. Aveai mii de lucruri de făcut pentru firmă. Da, banii nu zboară și nici nu se găsesc prin copaci. Tu aveai de dăruit niște salarii unor angajați. Tu aveai ședințe peste ședințe. Tu aveai responsabilități peste responsabilități. Știai că de mișcările tale depind și alte familii. Și da, te-ai descurcat de minune. Și cel mai cel, este că în fiecare dimineață erai prezentă lângă al tău copil. Ioi, ce frumos a fost momentul acela în care v-ați spus unul altuia că vă iubiți și v-ați luat în brațe. Ioi câtă iubirea ai pus în fiecare moment în care îl ajutai cu blândețe să găsească niște răspunsuri la niște întrebări. Câtă iubire îți puneai tu în privire în fiecare dimineață. Îți spun, mămică dragă, tu îți priveșți copilul cu toată iubirea din lume, iar iubirea asta crește și înflorește în băiatul cel magic. Mulțumesc pentru fiecare zi în care căutai link-urile din zoom, pregăteai materialele, alergai să fie curat pe canapea, alergai să pregăteșți făina pentru biscuiți, să tăi foile pentru activitate… și câte și mai câte. Tu, mămică dragă, eșți super eroul meu.

Ei, credeai că uit. Nu uit. Te-am văzut și pe tine mămică dragă, când ai pus totul pe hârtie și ai zis că al tău copil merită o căsuța nouă. Da, una în care să fie mai aproape de natură și de joc. Poate că nu a fost floare la ureche, dar tu ai reușit. Știu că ai momente în care te gândeșți că poate nu ai făcut suficiente lucruri pentru fetița ta. Simt sentimentul acela de vinovăție și știu că au fost momente în care lucrai de pe calculator și gândul acela că “ Fetiță mea trebuia să se vadă acum cu ai ei colegi pe zoom, iar eu nu pot să las lucrul asta deoparte” tot nu-ți dădea pace. Tu, mămică dragă, eșți super eroul meu.  Ai dăruit copilului tău, un petec nou de pământ, iar pentru suflet asta înseamnă zbor.

Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc. Da, ție, mămică de fetiță. Îți mulțumesc pentru zâmbetul pe care îl găseam de fiecare dată când ne vedeam pe telefon. Ioi ce îmbrățișare aveai de fiecare dată pentru a ta fetiță. Cât de lin și cuprinzător îți purtai fetiță în brațe și câtă dumnezeire există în momentul acela. Pentru tine, părea un gest ca toate altele, dar pentru mine însemna că tu ți-ai pus dumnezeire în îmbrățișare și o trimiți mai departe către copila ta. Și asta nu-i ușor când gândurile despre cum o să arate viitorul sunt atât de prezente. Nu știu cum ai făcut, dar tu ai reușit. Tu, tu, eșți eroul meu.

Ah! Și tu mămică dragă ce ai făcut pentru băiatul tău un leagăn. Cum? Un leagăn? Unde? Pe balcon? Da, doar ca al tău băiat să simtă o parte din libertatea lui copilărească. Ioi câtă putere este în interioarele tale mămică dragă. Câtă măreție și câtă putere. Știu că ai avut mii de momente în care simțeai cum oboseală îți sleiește corpul, dar ce să vezi, tu ai continuat. Și nu știu cum ai făcut tu, dar ai ajuns într-o căsuță nouă. Să va fie cuibul cald. Da, tu ești eroul meu.

Cei mici au avut uneori trăiri intente. Tu, ai fost acolo. Te-ai așezat lângă ei și ai dat drumul la magie. “Țica Emoțica” ți-a dat șansa să vorbești cu ai tăi micuți despre emoție. Și da, cei mici au dăruit pentru că s-au simțit în siguranță. Da, mămică dragă, tu ai oferit din timpul tău. Te-ai așezat lângă ei cu toată iubirea și ai început activitatea. De acolo, râușorul de iubire a tot început să curgă. Da, te simt și te văd. Faci tu cumva și duci totul la bun sfârșit. Ai făcut magie, iar eu îți zic: Tu, mămică dragă, eșți eroul meu.

Te văd și pe tine mămică dragă. Știu că băiețelul tău trăiește momente provocatoare. Cel mai mare dar este că tu eșți lângă el. O să treacă el și peste asta. Venirea pe lume a unei surioare poate să aducă schimbări. Îți mulțumesc pentru vorba noastră despre ce putem să facem mai bine în perioada asta ca lui să îi fie mai bine și să treacă peste provocările lui. Tu, mămică dragă, ești super eroul meu și îți mulțumesc pentru că și în ultimele zile de sarcină te-ai așezat lângă copilul tău și te-ai jucat, ai făcut activități, ai citit o poveste, i-ai pus muzică să danseze și i-ai fost alături. Îți mulțumesc și da, tu, ești super eroul meu.

Am mai întâlnit mulți super eroi. Este însă dimineață și mai am puțin și mă întâlnesc online cu ai mei de la grădiniță. Începe distracția.

Dincolo de tot ce se întâmplă în perioada asta, rămâne sentimentul acela măreț că în România avem PĂRINȚI. Simt treaba asta ca pe cea mai sfântă binecuvântare. Există politicieni poate depașiți de situație, există oameni care își varsă frustrările cum și când pot și ei, există oameni care respectă regulile, există oameni care nu dau nici doi bani pe aceste reguli, există frici și multe nesăbuințe, dar dincolo de toate, ROMÂNIA ARE NIȘTE SUPER EROI. DA, PĂRINȚII SUNT SUPER EROII MEI.

Invit mai mulți educatori să scrie despre acești super eroi. Da, poate așa o să fim mult mai conștienți de cât de bogați suntem. Da, ROMÂNIA ARE NIȘTE SUPER EROI. DA, PĂRINȚII SUNT SUPER EROII MEI.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s