Buchetul de mireasă se lasă pe mâna prietenelor


Ne-am decis să ne căsătorim și am vrut ca nunta noastră să poarte parfumul acela blând al prieteniei. Cum vremea nunților în care mătușa venea să îți facă ciorbă de perișoare în cazanul din curte a apus, am zis să păstrăm cum putem savoarea prieteniei. Îmi aduc aminte și acum când eram în sufragerie și am sunat-o pe Mia. Era înainte de cununia religioasă. Cu emoții mult mai mari decât apartamentul în care stăteam pe fotoliu, am sunat și am povestit cu Mia vrute și nevrute. Am pornit cu gând să îi povestesc despre cum îmi doresc să arate lumânările de la biserică. Am povestit și iar am povestit. Voiam ca în imaginea acestor lumânări să se citească povestea călătoriilor noastre. Munte, aventură, lanuri pline de flori de câmp, libertate, iubire și respect. Da, iubesc florile de câmp și simplitatea și mi-am dorit din inimă ca ele să fie prezente la cununia noastra religioasă.

Cu răbdare, draga de Mia m-a ascultat. Dacă eu pornisem în gând să vorbim despre flori am ajuns să vorbim despre vrute și nevrute. Sfaturi magice care merg tare bine pentru o femeie care habar nu are cum se organizează o nuntă și câte mici detalii există, detalii la care eu nici nu cred că aveam de gând să mă gândesc. Tare blândă ne-a fost vorba din acea zi. Mă simțeam în siguranță. Știam că Mia mi-e prietenea și alături de Ana o să meșterească lin și cu mult suflet. Pentru mine conta enorm ca florile de la acele lumânări să fie așezate lin și cu respect. Când am terminat eu de povestit despre visul cu florile mele de câmp, Mia m-a întrebat cine îmi face buchetul. Știam așa, că îmi doresc ca buchetul de la religioasă și de la cununia civilă să fie meșterit cu flori din grădina mamelor noastre. Așa i-am zis. Ce știam eu i-am zis și ei.

În sufletul meu se cuibărise ideea că vreau un buchet în care să se regăsească energia mamei mele și unul în care să se regăsească energia mamei lui Andrei. Așa, cu flori simple din grădina lor. Ei și ce să vezi? În timp ce îi povesteam Mirelei despre dorințele mele, ea îmi spune cu deschidere: Să știi că eu cu Ana ne-am gândit să îți dăruim noi buchetul de mireasă. Vezi tu cum simți și ne spui.

Ohoooooo. Începe distracția. Țin minte ca și când ar fi fost acum. Am stat în liniște după telefonul cu Mia și m-am întrebat ce vreau cu adevărat. După câteva minute de liniște știam clar că vreau ca buchetul de la religioasă să fie făcut de mama și cel de pe 27 iunie( când urma petrecerea și cununia civilă) să fie meșterit de prietenele mele dragi, Mia și Ana Nicoleta.

I-am spus Mirelei ce s-a ales în liniște și i-am zis că am totală încredere în ce or să meșterească ele. Le-am spus că îmi doresc să-mi văd buchetul în ziua nunții și mă bucur căci va avea parfumul prieteniei.

Zis și făcut. Zilele au trecut. Adică, stai, au zburat… și iată-ne în ziua nunții de pe 27 iunie. Eram în camera de sus și Valentina mă machia. Adică, stai, îmi punea în evidență strălucirea, dar asta-i altă poveste pe care o voi spune cu altă ocazie. Eram sus și aveam inima tot sus. Urma să spun da unei noi călătorii. Urma să spun da în fața pădurii, în fața lui Andrei și a mea și a tuturor prietenilor de suflet. Se cuibăreau în sufletul meu tot felul de emoții. Ce călătorie magică am tot avut împreună și iată că am ajuns și în ziua nunții. Toate mergeau lin și mă simțeam susținută.

Apar zânele. Intră Mia și Ana și îmi dăruiesc buchetul. Știu ce pot crede mulți. Ei, niște flori….Puse acolo unele lângă celelalte. Ei bine nu….pentru mine florile acestea purtau măreția prieteniei. Două prietene dragi au pus energia lor în acest buchet, au așezat florile cu atenție și cu iubire. Da, buchetul meu era unul special. Un buchet care purta bucuria prieteniei. L-am primit cu inima deschisă și am mulțumit pentru darurile prieteniei. Vă spun că uneori, lucruri pot fi făcute ca să fie făcute, sau pot fi făcute cu sens și poveste. Aleg mereu să ofer o poveste întâmplărilor mele și mă bucur din inimă pentru momentul acela în care Mia și Ana au venit și mi-au arătat buchetul. Măreț moment pentru care sunt recunoscătoare și pe care îl am foarte viu în amintire.

Nu știu alte mirese cum sunt, dar eu când m-am gândit la buchetul meu am știut clar că nu vreau să îl arunc. Obiceiul cu aruncatul buchetului îmi pare atât de nepotrivit. Dragul de buchet zboară și florile acelea sunt chinuite….sau dacă nu arunci bine, se strivesc săracele flori de numai numai. Drept vorbind, la cum mă știu, sigur dragul de buchet avea toate șansele să ajungă în lanul de grâu de lângă. În fine, pentru mine aruncatul buchetului nu era o variantă. Am simțit că vreau să dăruiesc flori fetelor și așa am făcut. Cu o zi înainte de nuntă am mers și am cumpărat flori de la bătrânică mea din piață. Este o mamaie delicioasă pe care eu o iubesc și de la care cumpăr de multe ori flori. O gășiți mereu în weekend la piața Diham. Eu așa am simțit că este potrivit și așa am făcut. Nu am apucat să dau tuturor fetelor flori la nuntă, căci m-a luat valul nunții și am uitat să fac unele lucruri. Oricum, știu sigur că au fost câteva fete care s-au bucurat de flori, iar buchetul meu a rămas întreg și liber.

Da, buchetul acesta a purtat parfumul prieteniei și sunt fericită de ce minunăție au meșterit zânele magice. Printre altele, drept vorbind Mirela are propria ei firma care se ocupă cu florile. Cumva, nunta aceasta a fost ca un mijloc în care prietenii și-au adus în lume talentul.

Va recomand din inimă să intrați pe pagina lor și de vreți să dăruiți frumos, să o faceți cu toată inima. Iată pagina magică https://www.facebook.com/undamai. În spatele fiecărui aranjament floral este o poveste de care Mirela ține seama și căreia îi dă valoare. Ce îmi place cum zic ei acolo la ei pe pagină: Unda Mai -” pasiune pentru frumos! Pentru că și noi credem că „Frumosul este tot atât de necesar ca și utilul“ (Victor Hugo)”.

Nunta trece repede, dar partea aia în care alegi să faci lucrurile cu sens și pe sufletul tău, ramane pentru totdeauna. Organizarea unei nunți este o ocazie bună să iți sărbătorești prietenii și să le mulțumești pentru că își aduc o contribuție magică în această lume. Da, vă spun drept că nunta trece repede, dar rămân amintirile de suflet. Eu sunt recunoscătoare că nunta noastră a fost SusȚinută de talentelor oamenilor dragi sufletului nostru. Nu recomand nimic mai mult decât să vă meșteriți o nuntă după sufletul vostru. Da, sufletul vostru să fie fericit.

Las mai jos câteva fotografii cu zânele creatoare și cu momentele în care buchetul a adus strălucire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s