Ce te faci când un obiectiv îți cere prietenia?


A venit Alina pe la noi și nu știu cum stând ea așa la masă, s-a uitat la ce era scris pe frigider. Păi da, mai o lingură de varză, mai un cuvânt citit de pe frigider. Așa se face. Și ca să îmi confirm că prietenii sunt însoțitori buni din astă călătorie, ce să vezi… pleacă Alina și mă apuc și eu să citesc ce am scris pe frigider. Mă gândesc… “Wow, chiar te-ai ținut de treabă 🙂 Bravo femeie. “  Și tot din bucurie m-am oprit asupra unui rând. Ce să-mi fac? Mă opresc uneori asupra unor lucruri și bine îmi fac. Ce să vezi? Pe frigider aveam scris de o lungă perioadă de timp o chestie. Hai să mă ridic o lecuță, să merg până la frigider și să o citez cum se cuvine. “ Citesc 100 de pagini pe săptămână”. Mă uit eu așa după ce Alina a plecat la casa ei. Mai Doamne, dar ce m-a ținut pe mine pe loc cu treaba asta?

Hai să luăm un loc și să luăm lucrurile pas cu pas. Cătinel așa ca la Baicoi. Nu râde doamnă/ domnule 🙂 Eu acolo m-am născut. Revenim. Când mi-am scris aceste rânduri simțeam că pe la mine prin viață au poposit multe responsabilități și timpul meu uneori este investit în locuri care nu sunt 100 % pentru sufletul meu. Căci da, pot să fiu fericită că astăzi am pregătit o super lecție despre mijloacele de transport, iar copiii au învățat prin joacă, dar pot să îmi maximizez fericirea venind acasă și citind ceva pentru sufletul meu și atât. Dar ce să vezi? Realitatea mea din multe zile era că îmi spuneam des că sunt prea obosită, că mai bine mai zăbovesc o lecuță și tot așa. Am nevoie să mă odihnesc. Și uite așa cu filmul acesta în cap m-am tot plimbat și am uitat ce mi-am scris eu pe frigider acum mult timp.

Bun. Să începem cu începutul. Mi-am scris eu frumușel acel lucru pe frigider. Țin minte foarte clar energia din care am scris. Era energia aia care mută munții pentru că a observat că vrea și altceva. Am avut o perioadă în care am citit puțin și tot trăgeam de cărți până le terminam pentru că veneam ruptă de oboseală de la grădiniță. Și da, lucrul la grădiniță nu-i deloc ușor, deși este maxim de frumos.

Pasul 1 a fost simplu. Scriu eu frumușel acele rânduri și sunt convinsă că merit să citesc mai mult. Și da, vreau să citesc lucruri din astea pentru sufletul meu. Atât. Să mă pierd într-o carte. Să am lângă mine un ceai. Poate și o lumânare parfumată să fie alături. Căldură în camera și liniște. Bun. Primul pas a fost făcut, doar că vine viața. 

Mi-am intrat ușor în mână și fiind la început de drum, am rupt 🙂 Mama mia, am citit cu un spor de simțeam că sunt gata să dau cititului tot timpul din lume. Și asta am și făcut. A devenit prioritate și mă simțeam super entuziasmată. Cred că în corpul meu erau la hormoni de fericire de numai numai. Apoi zilele cu responsabilități multe s-au tot arătat. Veneam acasă obosită fizic, citeam 10 rânduri și sforăiam de duduiau pereții 🙂 Ei nu chiar duduiau, dar de mișcau o lecuță, cred că tot se mișcau. Bun. Mă așezăm în pat și după vreo 10 pagini deja simțeam că citesc și din cuvânt în cuvânt, ochii mei se închid tot mai mult. Perioada a durat ceva și vedeam cum tot trag de cartea aia. Cartea era mare, dar nici chiar atât de mare încât să dureze atât de mult. Parcă și uitasem de unde am pornit. Era ca și când mâncam o farfurie de ciorbă în trei zile. Păi nu înțelegeam nimic de ea și corpul meu tot plin de înfometare rămânea. Bun. Am terminat acea carte și am început una nouă. Finalul unei cărți mi-a mai dat o cană de energie și am avut curaj să mă apuc imediat de următoarea.  Cartea asta a pornit tot așa. În fiecare seară citeam, dar destul de puțin pentru dorința mea măreață.

Asta până într-o zi în care niște prieteni au venit la noi la masă. Ne-am așezat frumos și Alina a început la un moment dat să citească pe frigider. Alina a plecat, dar eu am rămas cu niște întrebări. Bun. Observ realitatea, dar ce pot să fac mai bine pentru mine… Îmi repet ca să mă aud mai bine: Ce pot să fac mai bine pentru tine, dragă mea? Și uite așa, m-am așezat eu la o vorbă sinceră cu mine.

Iaca așa câteva gânduri extrase din vorba mea cu mine:

Îmi pierd timpul și când îmi dau seama de asta pot să mă opresc–  Era o zi frumoasă după grădiniță. Toate bune și frumoase, doar că simțeam nevoia de o pauză de la toate. Corpul meu era obosit și mintea mea avea și ea nevoie de ceva pace. Doar că în realitate uite ce am făcut. M-am așezat eu frumușel pe fotoliul din sufragerie și am început să mă uit pe facebook. Poze frumoase, vești faine, oameni zâmbitori, dar și multe prostioare care nu îmi aduc plus valoare. Mă opresc la un moment dat și aud vocea din capul meu: Ce faci acum, femeie? Răspuns dat instant: Pierd timpul. Asta da moment de aha. Bun. Vreau atât de multe pentru mine, am atât de multe planuri mărețe pentru mine și eu aleg să pierd timpul? Realitatea din acel moment era că pierdeam timpul și era alegerea mea. Că na, doar nu m-a obligat cineva să mă așez pe fotoliu și mi-a zis pe un ton rigid: „De aici înainte trebuie să îți pierzi o ora din viață ta. Este un ordin.”. Da, era alegerea mea. Momentul ăla a fost crucial. M-am ridicat. M-am scuturat o lecuță. Fizic chiar și am zis că aleg să mă opresc din a pierde timpul. A fost o decizie din inimă. Și decizia asta a mișcat multe lucruri. De la acel moment este clar că am mai intrat pe facebook. Doar că s-a întâmplat ceva măreț. Mă conectez mult mai ușor cu ideea că am dreptul să conștientizez că îmi investesc timpul în ce aleg eu. Și așa, îmi este ușor să mă apuc conștient să întru pe facebook, dar tot conștient să mă și opresc. Și da, oprirea se întâmplă mult mai rapid.

Obiectivele mari și neclare mă sperie de îmi vine să îmi pun o pătură în cap și așa să rămân. Într-o viață plină de activități, să citești 100 de pagini poate să pară mult…deși între noi fie vorba este destul de puțin. Personal, am o mare sete pentru cunoaștere și timp lin petrecut în fața unei cărți alese de mine. Hai să văd cum o pot lua cu pași mici. Ce pot să fac concret pentru mine? M-am uitat cu sinceritate la mine și mi-am zis: Dragă mea, pe fiecare seară am încredere în tine că o să citești 20 de pagini. Obiectivul nu părea nici prea mare( ca să mă sperie), nici prea mic ( ca să nu mă provoace). Am calculat eu frumușel și mi-am dat seama că într-o săptămână pot să citesc 140 de pagini, chiar dacă citesc 20 de pagini pe zi. Așa eliberator a fost momentul ăla în care mi-am promis că o să citesc 20 de pagini pe zi și nu am mai lăsat viața la voia întâmplării spunându-mi “ citesc 100 de pagini/ săptămână.”  

Realitatea este dăruitoare atunci când ne vedem de treabă– Nu știu voi, dar eu am dialog interior. Și da, mă felicit, îmi pun întrebări și îmi ofer răspunsuri. Mi-am spus: “Dragă mea, pe fiecare seară am încredere în tine că o să citești 20 de pagini”, dar m-am apucat de treabă chiar din ziua în care mi-am spus cele de mai sus. Am citit fix 20 de pagini și am lăsat fericită cartea lângă pat. Wow. Așa lin mi-a fost somnul și atât de fericită am adormit știind că m-am ținut de cuvânt față de mine. În zilele următoare am observat că erau zile în care citeam mult mai mult decât îmi planificam. Porneam în gând să citesc 20 de pagini și mă trezeam într-o clipită că am citit 60. Închideam cartea și mă minunat de cât de daruitoare este viață. Și da, să nu credeți vreo secundă că nu au fost seri în care după 10 pagini se închideau ochii. Când vedeam că se întâmplă asta, mă uităm la mine să văd ce pot să fac mai bine pentru mine în acel moment. Și ioi… îmi place de mine. Am idei multe și unele foarte bune pentru mine. Am descoperit că uneori este de ajutor să închid cartea, să merg să fac un duș, sau să fac o pauză și să mă spăl pe dinți, sau să merg să îmi pregătesc un pahar cu apă și lămâie, sau să schimb locul și să mă mut să citesc din dormitor în sufragerie. Multe sunt cărările noastre și toate sunt super la îndemână noastră. Nu a trebuit să inventez roata ca să fiu în acord cu promisiunile mele față de mine.  Ah! Și descoperirea descoperirilor a fost că mai bine îmi pun un podcast atunci când ajung acasă decât să mă uit pe facebook. Asta mă ajută să am un alt nivel de energie și mă face să mă simt mult mai focusată în momentul în care mă așez să citesc. Și da, au fost și momente în care veneam super obosită de la muncă și după cinci pagini simțeam că nu înțeleg din ce citesc. Și da, am zis ok… nu înțelegi ce ai citit în această pagină, hai să o mai citim iar. Și uite așa reciteam pagină și înțelegeam tot. Și asta mă ținea și mai aproape de mine. Căci da, ar fi fost ușor să mă îndepărtez de mine spunând că citesc 20 de pagini, dar nu înțeleg ce citesc. M-aș fi ajutat cu brio să renunț pentru că îmi atingeam un buton important pentru mine… acela în care atunci când citesc o carte, este important pentru mine să înțeleg ce citesc. M-am ajutat lin să trec și peste acest hop. Și toate hopurile care au mai venit, au fost trecute prin joacă.

Joaca face procesul mai lin– Au fost și zile provocatoare, în care îmi venea să mă bag la somn imediat ce ajungeam acasă și îmi spuneam “ Aș vrea să dorm până mâine de dimineață!”. Și ce am observat că funcționează la mine este să rezolv provocările prin joacă. Într-o zi, m-am surprins gândind că ce mișto ar fi viață dacă aș răspunde întrebărilor personale că atunci când vocea care răspunde este a unui copil. Ioi și ce mișto a fost. Cumva, la provocările actuale veneau rezolvări jucăușe. Și uite așa, simt că m-am conectat cu o energie lină pentru mine.

Obiectivele noastre sunt susținute de ceea ce iubim mai mult– Iubesc jocul și l-am integrat și în atingerea acestui obiectiv. Iubesc să citesc și să am timp cu mine și m-am bucurat în fiecare seară în care m-am felicitat că am reușit să mă țin de cuvânt față de mine. Îmi place să învăț și să las ideile să danseze prin capul meu și mă bucuram de fiecare dată când citeam o pagină și vedeam cât de lin se leagă cu viața mea actuală.  Cum pot să aduc mai aproape ceea ce iubesc astfel încât obiectivul meu să fie susținut de ceea ce iubesc? Este ca și când vrei să îți înveți corpul și mintea ceva nou, dar îți inviți alături și prietenii de suflet. Un moment de răgaz în care ne uităm la obiectivele astea importante pentru noi și vedem cum putem să le legăm de ceea ce iubim… poate să fie valoros tare. Hai să îți dau un exemplu lin care a venit acum: Eu iubesc florile și am ales în multe zile să citesc din preajma lor. Pur și simplu, erau secunde în care ridicam ochii din carte și mă opream asupra unor frunze. Prin urmare, mi-am îndeplinit un obiectiv, alegând să mă așez într-un mediu care conținea ceea ce iubesc eu foarte mult( florile).

Datul în bară nu-i nevoie să oprească procesul de creștere– Am avut o zi în săptămâna trecută în care m-am apucat să fac curățenie în casă. Și m-am apucat să șterg fiecare obiect din dulapul din bucătărie. Și când mă apucă… mă apucă. Am stat și am făcut curat în acel dulap o zi întreagă. Mulțumită eram la final, doar că era ora 19.30. Realitatea mea de atunci îmi spunea că am nevoie să merg să fac niște cumpărături pentru că a două zi veneau la mine mama, mătușa și sora și le-am promit că le gătesc. Am plecat la domnul Carrefour. Am făcut cumpărăturile. Am ajuns acasă și m-am apucat de curățenie și prin celelalte colțuri… că na, casa nu-i formată din dulapul din bucătărie și atât 🙂 Era cu mult trecut de miezul nopții când m-am așezat să fac o baie. Am citit fix 2 pagini și am adormit. Dar am adormit împăcată. Era o alegere. Am ales conștient să citesc mai puțin într-o zi și mi-am spus că am încredere în mine că acest lucru nu o să-mi oprească procesul de creștere. Măreț lucru. Căci din contră. A venit mama la mine, am petrecut timp lin, apoi m-am întors la cartea mea și am și terminat în ziua următoare. Și ce a fost fain a fost că în noaptea în care am citit 2 pagini am fost blândă cu mine și mi-am spus cu bucurie că este minunat ce curățenie am făcut în dulap. Cred că a fost o alegere minunată să îmi vorbesc blând. Aș fi putut să fiu răutăcioasă cu mine și să-mi spun: „Tu niciodată nu îți păstrezi cuvântul până la capăt! De ce nu te-ai organizat mai bine astăzi? Ce, nu puteai să termini treaba aia în dulap mai repede? Ce urât din partea ta că nu ți-ai ținut astăzi promisiunea.”.  Aș fi putut să fiu răutăcioasă cu mine, dar slavă cerului că de data asta nu am făcut-o. Am fost blândă cu mine și să nu înțelegem să blândețea exclude realitatea. Nici gând. Eu am conștientizat clar că realitatea mea din acea zi era că am citit 2 pagini, dar am știut că păstrându-mă blândă cu mine, pot mâine să recuperez.

Am timpM-am convins în ultima perioadă că am timp, dar este nevoie să aleg în fiecare secundă ce vreau să fac cu el. Am timp. Am timp. Am timp. Și de aici multe alte decizii blânde din viață mea. Dar asta-i altă poveste. Cred că ce este măreț acum este să ne dăm seama că avem timp, dar decidem în fiecare clipă cum îl trăim.

Întrebările blânde și răspunsurile sincere construiesc o viață armonioasă- M-am născut pe strada Armoniei și întotdeauna armonia a fost o virtute dragă sufletului meu. M-a ghidat de nenumărate ori în alegerile mele. De multe ori pentru a susține armonia am avut nevoie să îmi adresez întrebări clare și să îmi ofer răspunsuri sincere. Uite câteva exemple din care poți culege ce este potrivit pentru tine: 

·         Ce pot face mai bun pentru mine acum?

·         Cum pot să aduc mai aproape ceea ce iubesc astfel încât obiectivul meu să fie susținut de ceea ce iubesc? 

·         Acum că mi-am dat seama că pierd timpul, pot să aleg să mă opresc?

·         Cum pot eu să formulez acest obiectiv astfel încât să nu pară nici prea mare( ca să mă sperie), nici prea mic ( ca să nu mă provoace)?

·         Pot să îmi imaginez că îmi vorbesc mie ca și când stau în fața unui copil și îi explic un cuvânt nou?

·         Cum pot să integrez joacă în procesul meu de creștere?

·         Cum să îmi vorbesc cu blândețe atunci când greșesc… fără să mă biciuiesc? Mă ajută atitudinea asta acum?( de exemplu atunci când nu facem ce ne-am propus și avem tendința să renunțăm la un proiect care funcționează de zile bune doar pentru că nu am reușit un lucru într-o zi).

·         Cum pot să îmi fiu acum alături?

·         Este benefic pentru mine acum să mă raportez la ce obiceiuri au ceilalți, sau este mai înțelept să pornesc de la realitatea mea?( în cazul în care dorind să citești mai mult, dai într-o zi de un articol în care cineva spune că citește 3 cărți pe săptămână… eu am pățit-o și am ales atunci conștient să mă raportez la realitatea mea. Mi-am zis ok… pentru mine acum este important să mă țin de cele 20 de pagini/zi. Văd eu unde ajung mai încolo. Atât)

·         Ce cuvinte frumoase pot să îmi dăruiesc astăzi pentru că am reușit să mă țin de cuvânt față de mine?

·         Ce pot să schimb din mediul meu astfel încât să îmi fie mai ușor să mă țin de cuvânt față de mine? ( de ex: pentru mine ca să citesc este nevoie de liniște. Astfel, l-am rugat pe Andrei să folosească niște căști atât timp cât eu citesc. Așa el își continuă editarea video, iar eu puteam să mă apuc de obiectivul meu. Era ușor să zic că nu pot să citesc din cauza lui Andrei, dar nu era corect nici pentru mine și nici pentru el.)

·         Ce sens are pentru mine ceea ce urmează să fac? ( cititul pentru mine are un sens mult mai măreț decât pot să cuprind în articolul acesta, așa că răspunsul la această întrebare pentru mine a fost foarte valoros.)

·         Cui îi pot cere ajutorul, atunci când nu mai pot? Oameni dragi, nu suntem singuri pe astă lume și uneori doar este nevoie să deschidem gura ca cineva să ne ajute. Putem să vorbim despre provocările noastre cu un prieten de suflet. Și ideile bune pot să răsară de unde nici nu ne gândim. Poate se oferă un prieten drag să ne trimită în fiecare zi un sms în care să ne spună: Îți mulțumesc pentru că îți păstrezi obiceiul și în astă zi. 20 de pagini pe zi face mintea mai zveltă și inima mai lină. 

Ioi, dar cât am scris. Și asta doar pentru că astăzi am terminat o carte pe care am citit-o datorită unei decizii. Eu vă mulțumesc și dacă ați ajuns până aici vă dăruiesc un exercițiu ușor de respirație despre care am aflat zilele trecute de la un neurocercetător. Iată-l și de simți folosește-l: inspiră de două ori și expiră lung. Las aici și videoclipul integral din care mi-am extras eu ideea aceasta cu respirația: https://youtu.be/SwQhKFMxmDY

Îți doresc cât mai multe experiențe optimale. Ah și să vă zic și că mi-a plăcut mult cartea „Flux. Psihologia fericirii”, scrisă de Mihaly Csikszentmihalyi. Este o carte deschizătoare de drumuri pentru mine. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s