Sunt prieteni cărora le auzi inima cum bate


Este duminică și mi-e dor de mulți dintre prietenii mei. Mi-e dor de timpul acela în care mâncam împreună la masă. Mi-e dor de timpul acela în care urcam munții împreună. Mi-e dor de liniștea dintr-o îmbrățișare. Mi-e dor de râsul acela până la Dumnezeu. Mi-e dor de hăhăiala noastră. Mi-e dor de zilele în care voiam să ne întâlnim, propuneam noi ca fiecare să cumpere niște alimente, ne adunam, găteam și mâncam fericire. Mi-e dor de zilele noastre din călătorii. Mi-e dor de serile în care stăteam mult și bine și vorbeam despre ale sufletului. Mi-e dor să va privesc în ochi și să vă spun ce văd. Mi-e dor să vă mângâi. Mi-e dor să va strâng în brațe și să vă spun prin necuvinte că vă iubesc și vă apreciez pentru tot ceea ce sunteți. Mi-e dor să plângem împreună și între noi să se deschidă un spațiu sincer. Mi-e dor să ne ascultăm unii pe alții. Mi-e dor să ne jucăm. Mi-e dor să meșterim împreună amintim. Mi-e dor de voi.

Mi-e dor de mine lângă voi. Mi-e dor de noi. Mi-e dor să vă privesc și să vă spun ce lucruri apreciez la voi. Mi-e dor să ieșim împreună mai des. Mi-e dor să ne ținem aproape. Mi-e dor să dansăm împreună. Mi-e dor să mergem cu bicicletele. Mi-e dor să ieșim la picnic. Mi-e dor să mâncăm din același bol. Mi-e dor să bem o vișinată. Mi-e dor să ne întâlnim și să ne jucăm, să vorbim, să depănăm amintiri și să facem altele noi. Mi-e dor de revelioanele noastre din fiecare lună. Mi-e dor de mesele noastre bogate. Mi-e tare dor de voi, prieteni dragi.

Nu știu dacă moș Nicolae este de vină, dar m-a curprins în astă seară un dor mare de prieteni. Și da, pe unii i-am mai întâlnit. Ne-am mai așezat la o masă și am mai meșterit amintiri. Dar pe alții nu i-am mai văzut de la nuntă. Și da, mi-e dor de ei și recunosc că pandemia a construit niște bariere. Și nu poate să pună bariere iubirii ci pur și simplu pare că trăim mai puține clipe împreună, unii lângă alții. Oricum, ce-i măreț este că atunci când ne vedem, îi iubesc ca în prima zi. Sunt binecuvântată de toți prietenii. Mă gândesc în multe zile la ei. Uneori le zic, iar alteori păstrez gândurile pentru mine. Mă simt binecuvântată. Gașca de mafioți este gașca pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Oameni magici, de suflet, normali, frumoși, diverși și în preajma cărora este liber la înflorire. În gașca asta este multă bunătate și frumos. Îi simt pe toți ca pe niște flori care tot înfloresc. Și ce-i măreț este că ne bucurăm unii de înflorirea celorlalți, ne susținem înflorirea și împărtășim frumosul.

Aș putea să vorbesc ore întregi despre gașca de mafioți. Astăzi mi-a venit un gând. Este măreț să ai prieteni cărora să le auzi inima cum bate. Îmi aduc aminte ca și când este acum. Eram în ziua nunții. Erau în inima mea emoții miliarde. Ralu m-a primit în căsuța ei și m-am îmbrăcat în rochia de mireasă alături de prietenele mele de suflet. Prietenele mele de suflet au fost alături de mine. Le-am simțit aproape. La un moment dat ne-am prins de mână și am stat câteva secunde în tăcere. Magie curată și multă iubire. Mai multă iubire decât aș fi putut vreodată spera.

Este ziua nunții. Forfotă mare. Andrei m-a adus la Ralu, urmează să se întoarcă acasă, să se îmbrace, să își ia părinții și apoi să vină la biserică. Eu rămân la Ralu. Mi-am dorit din inimă să mă îmbrac alături de prietenele mele de suflet. Suntem împreună. Forfotă mare. Care mai de care mai frumoasă. O energie de zici că îmi iese inima din piept. Valentina mă machiază. Au sosit și nașii. Crina mă privește cu așa de multă iubire de mă tot gândesc că sunt un om binecuvântat. Se rade mult. Eu tac. Valentina mă machiază. Vede că îmi este teamă. Nu mă machiez de obicei și zău că dragă de ea simte că îmi simte frică. Forfotă mare. Beau un pahar de apă. Ioi ce emoții. Zici că mă mărit. Stai femeie, că tu chiar te măriți 🙂 Din când în când mă retrag din bucuria de acolo și merg într-o altă bucurie. Cu ochii închiși îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot. Mă simt binecuvântată că sunt în ziua nunții religioase și alături am așa oameni de suflet. Ioi, se aud oamenii cum râd. Se îmbrățișează. Ioi! Câtă frumusețe. Peste drum de căsuța Ralucăi este biserica. Încep să vină invitații. Plouă. O văd pe mama. Îi văd pe toți. Am așa niște emoții de zici că am fiecare celulă plină cu iubire. A venit și Andrei. L-am privit și l-am iubit. I-am promis în gând că o să-l iubesc în fiecare zi din viața noastră cel puțin tot atât cât îl iubesc în clipă asta. Nu știu dacă m-a auzit, dar mi-a zâmbit și apoi m-a sărutat cu drag. Doamne, câtă lumină într-o singură casă. Am emoții. Se râde mult și căsuța-i plină de suflete luminoase. Mi-e drag de toți și de fiecare în parte. Nu știu cum a decis viață să ne aducă împreună, dar ii zic că a făcut o alegere magică. Mulțumesc viață pentru fiecare om pe care l-am întâlnit și a rămas alături într-o formă așa blândă. În toată marea asta de iubire mă ia Rodica în brațe. Pentru o clipă se oprește toată forfota din jur. Respir și în gând ii spun că o iubesc. Se face liniște. Se face o liniște sfântă. Respirăm lin în asta îmbrățișare. Și deodată… îi aud inima cum îi bate.  Simt, trăiesc și mulțumesc. O întreb dacă și ea a simțit și îmi spune că “da”. Doamne, nu știu tu, om frumos, dar eu nu am mai trăit asta cu prea mulți oameni. Îi mulțumesc și știu că tocmai am trăit o minune. Ieșim cu toții din casă și mergem la biserică. Ioi ce bucurie și acolo. Ploaia stă și cerul își lasă lumina să ne binecuvânteze.

Da, este măreț să ai prieteni cărora să le auzi inima cum bate. Sunt puțini oameni cărora le aud cu adevărat inima. Dar da, sunt câțiva prieteni pe care atunci când îi îmbrățișez, le aud inima cum bate. Rodica, este una dintre prietenele de suflet care a deschis drumul asta…da, ei i-am auzit prima oară inima într-o îmbrățișare. Doamne, câtă liniște între noi. Nu pot să pun în cuvinte cât de multă bucurie am trăit prima oară când i-am auzit inima Rodicăi într-o îmbrățișare. M-am bucurat precum un copil. Am trăit până la 32 de ani și abia acum am auzit inima unui om pulsând atât de clar. Ioi, ce senzație măreață. Să știi că ai trăit în asta viață un moment de o așa o liniște, înseamnă pentru mine că a fost o viață cu rost. Și mulțumesc dragă Rodica pentru tot spațiul de liniște pe care îl meșterești în jurul tău.

Da, este măreț să ai prieteni cărora să le auzi inima cum bate. Pentru mine, acel moment este clar oriunde aș merge. Îl știu secundă cu secundă și sunt tare fericită pentru prezența lui în viață mea. Și sigur sunt multe minuni în astă lume, dar o îmbrățișare cu un prieten căruia îi auzi inima cum bate… este pe departe una dintre minunile acestei vieți.

Închide ochii pentru câteva secunde. Respiră lin și imaginează-ți că ai alături un prieten drag. Îl îmbrățișezi cu dor și dintr-o dată îi auzi inima cum bate. Timpul se oprește în acea îmbrățișare. Respiri. Taci. Simți inima unui om cum bate. Asta da minune. Taci și respiri. Știi clar că îmbrățișarea asta este dumnezeiască. Stai în acea îmbrățișare și simți fiecare secundă. Așa iubire parcă nu ai mai primit din pântecul mămicii tale. Da, căci parcă fiecare clipă de iubire de pe pământ este ca o întoarcere în uterul mămicii. Habar n-am de ce scriu asta, dar pur și simplu așa simt.

Doamne, ce binecuvântare. Ce frumos se așează viața asta pe pământ. Cât de binecuvântați suntem căci trăim printre oameni. Ce binecuvântate ne sunt întâlnirile cu oamenii. Ce frumos cresc prieteniile când pur și simplu vezi frumosul din oameni. Ce măreț este să poți ca în această viață să ai lângă tine oameni în preajma cărora să poți să vorbești deschis despre ce simți. Ce măreț este să respiri în preajma unor oameni măreți. Ce binecuvântare să avem prieteni.  

În seara asta, simt din inimă să trimit un gând în lume: să zăbovim puțin și să ne gândim la prieteni. Să le mulțumim pentru ceea ce știm și ceea ce încă nu știm. Atât. Cu simplitate și cu mult adevăr. Și de avem vreme, și sigur avem dacă ne facem, să le scriem, să îi sunăm și să le mulțumim pentru prezența lor în viața noastră. Să ne amintim de clipele magice trăite împreună și să ne lăsăm corpurile să primească bucuria acelor amintiri. Să le spunem cu iubire tot ce vedem frumos la ei. Și da, să facem asta mai des. Căci oamenii, înfloresc de fiecare dată când lăsăm frumosul să fie grăit.

Rodica, te iubesc din toată inima, prietenă dragă.  Îți mulțumesc pentru tot ce știu deja, dar și pentru ceea ce încă nu știu. Te iubesc din toată inima mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s