Am văzut ursul… şi el ne-a văzut pe noi.


Se face liniște. Suntem cu toții la baza pădurii. Inima mea începe să se simtă din ce în ce mai în viață. Ne întâlnim ghidul. Pornim curând într-o experiență magică. Simt multe. Simt și teamă, dar și bucurie. Da, urmează să ne întâlnim cu marele urs, iar frica își face culcuș prin interioarele mele. Mă simt în siguranță. Ghidul nostru face asta zi de zi. Frica dispare lin imediat ce întru în pădure. Doamne, ce obosit mi-e corpul. Doamne, cât mai muncește al meu corp și cât de în viață mă simt aici în pădure. Mă uit în stânga și în dreapta.

Este liniște. Copacii înalți își întind brațele spre noi. Pădurea de multe ori îmbrățișează omul și pe ale lui gânduri. Copacii sunt pentru mine ca niște prieteni de suflet. Îi iubesc. Nu mă satur să le tot privesc măreția. Mă fascinează momentul acela în care ridic privirea către cer. Văd cerul și crengile de copac cum parcă dansează pe cer. Pentru mine timpul șade când privesc în mijloc de pădure în sus spre cer. Respir și mulțumesc pentru toate cele trăite în acest treasure hunt.

Respir des. În pădure inima mea se simte cea mai vie. În pădure și aproape de munți eu sunt acasă. Este un soi de acasă unde simt măreţie, acceptare și o iubire fără cuvinte. Acum eram în pădurile din Harghita. Pentru prima oară călcăm aici. Mă simt binecuvântată. Știu că în fiecare loc în care ajung, ajung cu un scop. Uneori îl simt din prima, alteori mă grăbesc să cred că l-am simțit, alteori pur și simplu habar nu am ce daruri primesc… măreț este că viața dăruiește tot ce are de dăruit, chiar dacă eu am momente în care nu văd clar ce daruri îmi așează în față.

Este 17.30 și pornim. Suntem 12 suflete pornite fiecare în căutarea lui de comori. Uneori comorile se arată repede, iar alteori au nevoie de căutare sau pur și simplu comorile vin după cum nu ne-am planificat. Suntem în pădure. Mergem încet. Suntem grupați. Ghidul ne spune că este important să păstrăm liniștea, să mergem constant și să fim grupați.

La un moment dat ajunge la mine zvonul că ursul este deja acolo. Inima iar începe să bată cu putere. Până acum nu am mai văzut ursul în mediul lui natural. Multe mi-au fost drumurile prin pădure, dar nicicând ursul nu s-a arătat în fața mea. L-am simțit de multe ori aproape, dar de fiecare dată m-am simțit în siguranță. I-am simțit de multe ori prezența, dar am simțit că atât timp cât eu nu îi fac rău nici el nu are de ce să simtă să îmi facă rău. Și da, ursul m-a iertat de multe ori. La începuturile mele pe munte nu eram așa conștientă de prezența lui. Țin minte că la un moment dat m-am săturat mâncând zmeură în drum spre cabana Malaiesti. Habar nu aveam eu pe atunci că ar fi fain să îi las mâncarea lui și eu să îmi văd de drumurile mele. M-a iertat și apoi pas cu pas din iertarea asta am ajuns să merg pe munte mult mai prezentă.

Ajungem la cabana de unde o să observăm ursul.  Cei care au ajuns înaintea mea au zis că l-au văzut pe urs. Eu eram mai spre finalul rândului și am văzut o umbră și atât. Ursul ne-a simțit și a plecat. Iată-ne în cabană așteptând. Se face liniște. Ghidul ne povestește despre vânt. Despre cum ursul ne simte prezența și îi este teamă să se apropie. Stăm în liniște. La un moment dat închid ochii și îl rog să vină. Simt că vreau din inimă să îl văd și îl rog să se întoarcă. Așa, în gândul meu, îi promit că o să fim cu toții în siguranță.

Așteptăm, așteptăm și iar așteptăm. În timpul asta aflăm despre urși. Ghidul îmi confirmă ceea ce simțeam despre urși. Cumva, din frază în frază revine ideea că ursoaica atacă atunci când omul îi invadează spațiul sau îi pune în pericol puii. Povestea ghidul nostru că au fost oameni care s-au apropiat de pui și au vrut să îi fure, ursoaia i-a atacat, iar la televizor/ în media s-a scris despre cât de rău este ursul. Cumva, ne povestea că imaginea ursului este una meșterită din condeiul omului care a povestit…şi da, uneori omule alege să spună povestea lui nu realitatea. Da, ursul este un animal sălbatic și are nevoie să fie lăsat să trăiască astfel. Da, poate avea reacții care ne pot pune în pericol, dar atât timp cât îl respectăm și el ne respectă. Mi-a plăcut enorm energia din care vorbea acest om. Avea un respect măreț pentru urs. Ne-a povestit că ursul este foarte rapid pe distanțe foarte mici. Da, are ca un zvâc care îl poate aduce imediat unde își dorește. Povestea că în momentul întâlnirii cu el este potrivit să stăm liniștiți și să ne dăm înapoi din calea lui. Să îl lăsăm să își ducă drumul mai departe și noi să dăm înapoi.

Tot povesteam noi și hop la un moment dat… apare ursul. Nu am să uit vreodată când l-am văzut venind din dreapta. I-am văzut capul. Doamne, câta ființă. Primul contact cu el a fost impresionant. Eram în acea cabană, în statele unui geam imens și în totală siguranță, dar tot m-a impresionat măreția lui. Nu am simțit vreo secundă frică ci doar o mare bucurie. Mă uităm la el cât de măreț era. Capul m-a impresionat. Momentele alea în care a apărut și s-a îndreptat spre locul unde se așeza el de obicei să mănânce… au fost momente trăite clipă de clipă. Telefonul nu prea a mers în treasure hunt. I s-a blocat butonul de pornire… așa că, poze nu aveam cu ce să fac. Și uite, cum mi-a oferit mie viața șansă să trăiesc momentul asta cu toată prezența. M-am uitat la el minute în șir. Doamne, câtă măreție și câte blândețe și frumusețe.

Ursul este o ființă magică. Mare, dar de o blândețe infinită. Mă uităm la el cum la un moment dat și-a adus labele împreună și stătea fix ca un copil care se uită la tine cu ochi blânzi și calzi. Da. Poate să pară o nebunie, dar l-am simțit mai blând decât mulţi dintre oamenii pe care îi întâlnesc în viaţa asta de zi cu zi.

Ursul este o ființă magică. Parcă vorbește lumii despre iubire. Își iubește puii ca pe ochii lui din cap. Îi protejează și îi iubește. Știe să se oprească. Hibernarea îi oferă pace. El știe să stea. Ursul trăiește lin clipa. Mă uităm la el… ditamai animalul și mânca niște bobițe de porumb lin, foarte lin… lua câte o boabă și o mânca. El, ditamai animalul. Ioi câte avem de învățat de la el. Câtă liniște aduce prin simplă lui prezență. Da, ursul este o ființă magică. Cât l-am văzut, m-am uitat la el ca la un mare învățător. Căci da, ursul este un mare învățător. Și-a ales pădure drept casă, mănâncă lin și simplu, știe să se oprească, își iubește familia, respectă pădurea, se mișcă încet, simte, are iubire infinită pentru puii lui, emană iubire și blândețe.

Ursul este o ființă magică. Cel mai măreț moment pentru mine urmează. Am stat mult să îl observăm. Este o experiență minunată pe care o recomand cu tot dragul. Observarea unui urs în mediul lui natural poate să fie o întoarcere la cele simple. Da, privindu-l pe el simt că m-am întors la cele simple ale mele. Și nu-i ușor să trăiești simplu, dar asta ar fi fain să îmi fie normalitatea….da, simplitatea să îmi fie normalitatea. Poate să fie provocator pentru că ne-am învățat cu prea multe foi de ceapă. Normalitatea este simplitatea. Restul sunt povești inventate ca să îmi fie cald și bine, uneori mult prea cald și mult prea bine.  

Ne apropiam de momentul în care urma să ieșim din cabana de observare. Ghidul ne-a oferit toate informațiile necesare. Urma să ieșim în liniște. Nu erau recomandate mișcările bruşte. Totul în liniște și pas cu pas. Am ieșit noi din cabană și ce să vezi… a plecat și ursul. Era pe un deal și ne privea. Mai Doamne, asta pentru mine a fost cel mai măreț moment din toate. L-am privit. Era de data asta și o leacă de frică. Tocmai ce ne povestea ghidul că ursul are o viteză mare pe distanțe mici. Știam însă că suntem în siguranță. Oamenii de acolo făceau asta zilnic. Eram în siguranță, dar tot a trecut un gând de frică. Cu tot cu frică, m-am uitat iar la el. Doamne, câtă frumusețe și cum stătea cu blândețe să ne privească.

Pentru mine clipa aia în care l-am privit și el stătea pe deal și ne privea… a fost magie curată pentru sufletul meu. Clipa aceasta o să o păstrez în suflet pentru toată viața. A fost ca și când am avut șansa să întâlnesc un ghid magic, un animal divin care îmi grăia prin necuvinte că în lumea aceasta există multă iubire, dar este nevoie să încetăm să credem în poveștile spune despre anumite lucruri… pur și simplu să mergem să cercetăm. De ce să credem că ursul este un animal violent în sine? De ce să nu înțelegem oare mai bine că el devine violent atunci când omul îi încalcă drepturile, casa? Noi ne-am născut în case și el în pădure. De ce credem noi că suntem mai cu moț și putem să mergem să îi distrugem casă, să îi tăiem copacii, să îi mâncăm toate fructele de pădure… Oare nu este ca și când cineva ne întră în casă, ne distruge ce avem mai de preț și ne mănâncă și mâncarea din frigider. Că na.. este om și are drepturi.

Ursul este un animal magic. Sunt profund recunoscătoare pentru întâlnirea asta magică. Îl respect și îl iubesc. Îi mulțumesc din inimă pentru că prin prezența lui lină mi-a adus aminte că întoarcerea la cele simple ale mele este calea cea mai sigură pentru această existență.

Mulțumesc pentru experiența dăruită de treasure hunt. Și da, puteți merge și voi să observați ursul în mediul lui natural. Cei de la Observatorul de urși de la Băile Tușnad vă pot sta alături în această călătorie. Iată si un număr de telefon: 0757.743.727. Și da, hai să respectăm pădurea de fiecare dată când îi călcăm pragul. Ceva divin șade în pădure și merită tot respectul nostru. Și da, așa vom avea un loc în care să ne aducem aminte că pământul asta în care am ales să trăim are raiul în fiecare petec de natură.

Va îmbrățișez cu drag. Experiența oferită de cei de la Observatorul de urși din Băile Tușnad este 150 ron pentru adulți și 100 ron pentru copiii. Este o experiență pe care o recomandăm cu drag. Și da, pentru mine a fost măreț și ce am simțit după. Mi-am umplut inima cu iubire. Mi-am dat seama că uneori iubirea are atât de multe feluri în care se arată pe acest pământ.

Iată următoarea noastră călătorie alături de treasure hunt. Te așteptăm cu drag să te alături de simți că este potrivită pentru tine. Din cască se șoptește că de data aceasta vom zbura cu parapanta. Hai si tu cu noi. Restul este poveste.

Gând de final. Îți mulțumesc pentru cât de conștient calci pragul pădurii. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s